Transport Tulcea Frankfurt am Main

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Tulcea – Frankfurt am Main beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Tulcea – Frankfurt am Main cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Frankfurt am Main – Tulcea cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Tulcea – Frankfurt am Main cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Frankfurt am Main – Tulcea cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Tulcea
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Frankfurt am Main a fost menționat pentru prima dată pe 22 februarie 794 într-un document al lui Carol cel Mare pentru mănăstirea Sf. Emmeram din Regensburg. Documentul, scris în latină, spune: „… actum super fluvium Moin in loco nuncupante Franconofurd” – „dat pe râul Main într-un loc numit Frankfurt”. În aceeași locație au fost probabil înființate un castre militar roman și, în perioada merovingiană, o curte regală francă. În iunie 794, reprezentanți importanți ai bisericii ai imperiului s-au întâlnit în palatul regal franc la Sinodul de la Frankfurt.

În 843, Frankfurt a devenit uneori cel mai important palat regal din Franconia de Est și locul dietelor imperiale. În 1220, împăratul Friedrich al II-lea a desființat funcția de executor judecătoresc imperial la Frankfurt. Acest ministerial a fost înlocuit de primarul imperial numit de împărat ca șef al cetățenilor altfel autoguvernați. În secolele al XIII-lea și al XIV-lea, orașul a câștigat din ce în ce mai multe privilegii și regalii, de exemplu târgul anual de toamnă din 1240 și târgul de primăvară din 1330. În 1266 a fost menționat pentru prima dată consiliul orășenesc, format din 42 de patricieni și meșteri meșteri. Din 1311, consiliul a ales anual doi primari ca conducători de oraș. Odată cu achiziționarea primăriei, Frankfurt a obținut suveranitatea deplină ca oraș imperial în 1372.

Boul de Aur din 1356 a confirmat Frankfurt ca oraș electoral legal al regilor romani, după ce majoritatea alegerilor regale au avut loc aici din 1147. Din 1562, încoronările imperiale au avut loc și la Frankfurt, cel mai recent în 1792 cea a Habsburgului Franz II. Calea de încoronare, care ducea de la catedrala imperială Sf. Bartolomeu prin piața pieței până la Römer, a fost reconstruită între 2012 și 2012. 2018 ca parte a proiectului Dom-Römer. În 1742, Frankfurt a devenit chiar un oraș rezidențial timp de aproape trei ani. Întrucât împăratul Carol al VII-lea, venit din Casa Wittelsbach, nu a putut să se întoarcă în patria sa, Electoratul Bavariei ocupat de trupele habsburgice, după încoronare, a fost nevoit să locuiască în Palais Barckhaus de pe Zeil până în octombrie 1744.

Odată cu sfârșitul Vechiului Imperiu, suveranitatea Frankfurtului ca oraș imperial a luat sfârșit. La 12 iulie 1806, a căzut sub stăpânirea prințului primat Karl Theodor von Dalberg, care a unit-o cu principatele Regensburg și principatul Aschaffenburg, precum și cu orașul imperial Wetzlar pentru a forma un stat independent în cadrul Confederației de Rinul, starea prințului primat. În 1810, Dalberg a cedat Principatul Regensburg Bavariei, în schimbul Principatului Hanau și Principatului Fulda, și a devenit Mare Duce de Frankfurt. În Marele Ducat de scurtă durată Frankfurt, orașul Frankfurt a format o mairie între 1810 și 1813 și a fost capitala departamentului Frankfurt, care includea și satele sale fost orașe imperiale ca Land-Districtsmairie Frankfurt.

Odată cu prăbușirea sistemului napoleonian, Dalberg a abdicat din funcția de Mare Duce de Frankfurt pe 28 octombrie 1813. Marele său Ducat a fost subordonat Departamentului de Administrație Centrală pentru teritoriile ocupate de aliații victorioși ca Guvernul General de la Frankfurt. La 14 decembrie 1813, a fost restabilită independența orașului și a teritoriului său și a fost restabilită constituția orașului imperial. Prefectul anterior Friedrich Maximilian von Günderrode a preluat conducerea provizorie a administrației în calitate de primar.

La Congresul de la Viena, Regatul Bavariei a planificat anexarea Frankfurtului, dar pe 8 iunie 1815, Congresul a decis să restabilească Frankfurt ca oraș liber în cadrul Confederației Germane. Alături de Hamburg, Bremen și Lübeck, a fost unul dintre cele patru orașe libere care au putut să-și mențină libertatea tradițională a orașului până în epoca modernă. Orașul Liber Frankfurt și-a dat o nouă constituție, Actul Constituțional Suplimentar și motto-ul Strongly in the Right. Bundestagul Confederației Germane s-a stabilit la Frankfurt. În 1833, furtuna de gardă de la Frankfurt, o încercare de a începe o revoluție generală în Germania, a eșuat. În 1848, în Germania a izbucnit revoluția din martie. Adunarea Națională convocată s-a întrunit în Paulskirche din Frankfurt și, odată cu constituția Paulskirche, a întocmit prima constituție integral germană și democratică din Germania.

În 1863, Ziua Prinților din Frankfurt, o încercare de a reforma Confederația Germană, s-a încheiat fără succes. În războiul german din 1866, Frankfurt a rămas loial guvernului federal. Opinia publică avea tendința de a fi de partea Austriei și a Kaiserului, deși au existat de mult timp la Frankfurt voci care ceru o unire voluntară cu Prusia din motive economice și de politică externă. Pe 18 iulie, orașul a fost ocupat de armata principală prusacă în timpul campaniei principale și au fost impuse contribuții grele. Pe 2 octombrie, Prusia a anexat orașul, care și-a pierdut în cele din urmă independența; districtul urban Frankfurt a fost repartizat districtului administrativ Wiesbaden din provincia Hesse-Nassau, iar ulterior s-a renunțat la plata contribuțiilor. În 1868, Prusia a introdus o constituție municipală la Frankfurt cu un primar ca șef al orașului. Ca simbol al reconcilierii, războiul franco-prusac s-a încheiat oficial la Frankfurt în 1871 cu pacea de la Frankfurt.

Anexarea a fost avantajoasă pentru dezvoltarea economică a orașului într-un centru industrial cu creștere rapidă a populației. Între 1877 și 1910, Frankfurt a încorporat numeroase orașe din jur în mai multe etape și și-a mărit suprafața de la 70 la 135 de kilometri pătrați. A devenit în cele din urmă cel mai mare oraș al Germaniei după suprafață pentru o scurtă perioadă de timp, la începutul secolului al XX-lea. Odată cu creșterea rapidă a populației, orașul și-a extins infrastructura publică, incluzând numeroase școli, mai multe poduri principale, alimentare cu apă, canalizare, o brigadă de pompieri profesionistă modernă, vite și abator, hală, tramvaie, gări și porturi. După ce industria sa stabilit inițial în principal în Bockenheim, de-a lungul Mainzer Landstraße și în Sachsenhausen, a fost creat Osthafen cu o zonă industrială între 1909 și 1912, a cărui zonă nou dezvoltată era la fel de mare ca întreaga zonă urbană la nord de Main. care a fost construit la sfarsitul secolului al XIX-lea. Pe lângă industriile tradiționale de la Frankfurt, turnătorii și produse metalice, turnătorii de tipografii și tipografii, berării, fabrici chimice și, după Expoziția Internațională de Electrotehnică din 1891, a apărut și o industrie electrică. În 1914, universitatea, donată de cetățenii din Frankfurt, a fost deschisă.

Frankfurt a fost ferit de distrugere în timpul Primului Război Mondial, dar datorită poziționării sale ca oraș de graniță cu Prusia cu un hinterland Hessian și Bavarez, a avut de suferit din cauza unei aprovizionări slabe de hrană și a altor nevoi de zi cu zi. Ca urmare a Revoluției din noiembrie 1918, au avut loc revolte și lupte intermitente de stradă care au durat până la sfârșitul anului 1919.

În anii 1920, Frankfurt a cunoscut un boom cultural, în parte datorită teatrelor sale și programului de urbanism al Noului Frankfurt. În 1925, în noul Waldstadion, a avut loc prima Olimpiada Internațională a Muncitorilor.

În perioada nazistă, 11.134 de evrei au fost deportați din Frankfurt. Doar 367 dintre ei au supraviețuit Holocaustului.[2] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, raidurile aeriene ale aliaților asupra Frankfurtului au distrus aproximativ 70 la sută din clădiri, inclusiv aproape întregul oraș vechi și interior. Peisajul urban medieval, care a fost aproape complet până în 1944, s-a pierdut deoarece reconstrucția din anii 1950 nu s-a bazat pe vechile structuri. Părți mari din fostul oraș vechi sunt modelate și astăzi de clădirile funcționale moderniste simple și axele de circulație care au fost create la acea vreme.