Transport Tongeren Cluj-Napoca

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Tongeren – Cluj-Napoca beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Tongeren – Cluj-Napoca cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Cluj-Napoca – Tongeren cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Tongeren – Cluj-Napoca cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Cluj-Napoca – Tongeren cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Tongeren
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Cele mai vechi vestigii descoperite în Cluj datează din perioada neolitică și aparțin culturilor Starčevo-Criș și Vinča-Turdaș. Rămășițele găsite în Mănăștur, respectiv în apropierea centrului orașului sunt cel mai probabil din perioada anilor 6.000–5.500 î.e.n.[1][2] Din epoca bronzului au fost găsite fundații ale unor locuințe și diverse obiecte din bronz asociate culturii Coțofeni în zonele cimitirului Hajongard, Gării și dealului Hoia.[3] Din perioada de tranziție către epoca fierului au fost descoperite în apropierea Pieței Lucian Blaga o serie de obiecte aparținând culturii Basarabi.[4]

Din perioada dacilor și a celților a fost descoperită o așezare în zona Someșeni, alcătuită din mai multe bordeie, împreună cu mai multe necropole de incinerație la Dezmir și Apahida.[5]

Prima atestare scrisă a castrului roman Napoca datează din perioada imediat următoare războaielor daco-romane, din anii 105–106, și constă dintr-o bornă militară, miliarul de la Aiton, parte a unui drum imperial care făcea legătura între acesta și Potaissa .[6] Prima atestare literară a așezări romane provine tot din această perioadă și îi aparține geografului Ptolemeu.[7]

Fondată pe malul drept al râului Samus , Napoca era la început un simplu vicus, o așezare ad-hoc.[6] Ea devine așezare urbană, civitas, în timpul împăratului Hadrian, fie în anul 117, fie în 124, sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca.[6] Ajunsă capitală a provinciei Dacia Porolissensis, Napoca este ridicată la rangul de colonia, cu titlul de Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marc Aureliu sau de Commodus.[6] Orașul se bucura de ius Italicum, cel mai înalt statut urban din Imperiul Roman.[8]

După retragerea romană din Dacia din secolul al III-lea, regiunea trece printr-un proces de ruralizare și descentralizare.[9] Centrele urbane, inclusiv colonia Napoca, sunt abandonate, iar izvoarele istorice despre zona Clujului se împuținează.[10] Cu toate astea, vestigiile din acea perioadă ne arată că deși o parte din populația civilă părăsește provincia împreună cu oficialii romani, o parte din vorbitorii de limbă latină, fie coloniști, fie nativi romanizați, rămân în apropierea coloniei Napoca.[11]

Începând cu anul 376, zona Clujului este controlată de către Imperiul Hun, această influență încheindu-se în anul 453, odată cu moartea regelui Attila.[12] Regiunea trece sub dominație gepidă până în anul 568, perioadă în care zona Clujului este probabil să fi avut o importanță ridicată, mormântul unui rege gepid fiind găsit în cadrul Necropolei de la Apahida.[13][14] Până în anul 796, Transilvania este controlată de către Haganatul avar, trecând sub influența Primului Țarat Bulgar după prăbușirea acestuia.[15][16] În secolul al IX-lea, în ajunul cuceririi de către unguri a Bazinului Panonic, zona Clujului făcea parte din Voievodatul lui Gelou.[17]

În urma cuceririi Transilvaniei de către maghiari, zona vechii colonii Napoca este încorporată în Regatul Ungariei.[18] În anul 1173, odată cu mențiunea voievodului Transilvaniei, Leustachius, este atestată indirect și existența comitatului Cluj prin mențiunea comitelui Tomas .[19] Tot în această perioadă este ridicată o mică fortăreață de pământ la Cluj-Mănăștur unde se presupune că își avea reședința comitele de Cluj.[20]

Clujul, ca oraș medieval, este atestat documentar pentru prima dată din anul 1213, sub denumirea Castrum Clus.[21] Atât cetatea veche, cât și Mănășturul, au fost însă distruse în timpul marii invazii mongole din anul 1241.[22] Între anii 1242 și 1275, ajung la Cluj mai multe serii de coloniști germani din Renania și Flandra care reclădesc cetatea și încep construcția unei biserici în stil romanic, astăzi cunoscută ca Biserica Franciscană.[22]

În anul 1275, episcopul de Alba Iulia, Petru Monoszló, îl constrânge pe regele minor al Ungariei, Ladislau al IV-lea, să pună Clujul sub administrarea Episcopiei de Alba Iulia.[23][24] Această mișcare a fost vehement contestată de către coloniștii germani cărora le fuseseră promise numeroase privilegii pentru a se muta în regiune și care nu erau mulțumiți de statutul de subordonați ai unei instituții religioase.[24] De-a lungul următorilor 41 de ani, sașii se luptă pentru revocarea acestei decizii, ajungându-se inclusiv la conflict armat între anii 1277 și 1279.[24][25]

În data de 19 august 1316, după decenii de presiuni în acest sens, regele Carol Robert de Anjou acordă Clujului statutul de oraș liber regesc la solicitarea comitelui clujean, Stark.[26] Clujenii obțin dreptul de a-și alege liberi judele orășenesc și parohul, de a circula liber în Transilvania și de a-și vinde mărfurile în Regat fără a plăti vamă.[26][27] Locuitorii Clujului sunt obligați să-și plătească impozitele anual, de ziua Sfântului Martin, și să pună la dispoziția regelui câte un ostaș bine echipat la fiecare 60 de gospodării.[27][28] În același an începe construcția Bisericii Sfântul Mihail.[29][30]

Stema Clujului, compusă din trei turnuri deasupra unui zid de cetate, a fost pentru prima dată folosită în anul 1377 cu acordul Regelui Ludovic I al Ungariei, ilustrând importanța în creștere a orașului.[26][31] În această perioadă, în oraș se dezvoltă un sistem de bresle, asemănător celor din Europa Centrală, meșteșugurile cele mai dezvoltate fiind blănăria și măcelăria.[32][33] După ridicarea turnurilor de apărare ale Cetății Clujului, breslele au primit în grijă câte un turn pe care trebuiau să-l apere în caz de asediu.[34][33]

Începând cu fondarea orașului medieval, compoziția etnică și apartenența religioasă în oraș a fluctuat. În secolele XIII și XIV, coloniștii sași alcătuiesc majoritatea populației, raportul între aceștia și populația maghiară echilibrându-se în secolul XV, ulterior maghiarii devenind majoritari.[3][4] Această stare se schimbă doar începând cu anii 1950, în urma mișcărilor de populație din rural în urban, când etnicii români devin majoritari.[5][6][7]

Clujul s-a dezvoltat din punct de vedere demografic mai ales în secolul al XX-lea, în decurs de 100 de ani crescând de peste șase ori ca număr de locuitori, de la o populație de 50.908 în anul 1900, la 328.602 la recensământul din 1992. Creșterea demografică din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea se datorează în mare parte așezării în localitate a populației din mediile rurale învecinate.[8] Din punct de vedere etnic și confesional, populația orașului a ajuns să aibă aceleași proporții ca zona rurală înconjurătoare.[9]

Pe fondul unei scăderi de populație în toată România după revoluția din 1989, la finalul secolului XX, populația Clujului suferă singura scădere de la începutul înregistrării valorilor, de la 328.602 în 1992 la 317.953 în 2002.[8] Creșterea se reia în primele două decenii ale secolului XXI, înregistrându-se o populație de 324.576 la recensământul din 2011.[8]

În primele două decenii ale secolului XXI, profilul etnic al Clujul se diversifică datorită creșterii numărului de studenți străini, azilanți, dar și a numărului de migranți economici atrași de oportunitățile oferite de mediul de afaceri și academic din Cluj.[10]