Loading...

Transport Timișoara Munich


Timiu0219oara Munich
Sumar ruta
Plecare: Timiu0219oara (Romania)
Sosire: Munich (Germany)

Info RSCtrans: +40731644335 intre orele 8:00 si 23:00

RSCtrans efectueaza transport de persoane in peste 400 de destinatii cu autocar si microbuz  8+1 locuri. Transportul se efectueaza in cele mai bune conditii, cu masini dotate cu sisteme de confort si siguranta de ultima generatie. Deasemenea transportul de persoane are tot timpul 2 soferi profesionisti si amabili in orice moment. In pretul calatoriei este inclus: o geanta de mana si un bagaj de 40 kg.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Timișoara – Munich beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Timișoara – Munich cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Munich – Timișoara cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Timișoara – Munich cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Munich – Timișoara cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Timișoara
mobil/fix:  +40731644335
email: office@aditrans.ro

Destinatii populare din Germania :

berlin

Berlin

Germany’s capital, with the Reichstag, Brandenburg Gate, the Holocaust memorial & Berlin Wall.

munich

Munich

Bavarian capital known for Oktoberfest, the Hofbräuhaus beer hall & the Residenz palace & museum.

frankfurt

Frankfurt

German riverside city with European Central Bank, plus Goethe House, Städel & other notable museums.

nuremberg

Nuremberg

German City known for Kaiserburg Castle, the handmade crafts of Handwerkerhof & WWII history.

Informatii utile despre Munich

Prima așezare cunoscută în zonă a fost de călugări benedictini pe calea vechei săruri. Data fondării este considerată anul 1158, data la care orașul a fost menționat pentru prima dată într-un document. Documentul a fost semnat la Augsburg. Până atunci, Guelph Henry Leul, ducele Saxoniei și Bavaria, construise un pod cu taxă peste râul Isar lângă așezarea de călugări și pe traseul de sare. În 1175, München a primit statutul de oraș și fortificație. În 1180, cu procesul lui Henry Leul, Otto I Wittelsbach a devenit ducele din Bavaria, iar München a fost înmânat episcopului de Freising. În 1240, Munchen a fost transferat la Otto II Wittelsbach și în 1255, când Ducatul Bavariei a fost împărțit în două, Munchen a devenit reședința ducală a Bavariei de Sus. Ducele Louis IV, originar din Munchen, a fost ales rege german în 1314 și încoronat ca împărat împărat roman în 1328. El a întărit poziția orașului prin acordarea monopolului de sare, asigurându-i astfel venituri suplimentare. La sfârșitul secolului al XV-lea, München a suferit o renaștere a artei gotice: Primăria veche a fost extinsă, iar cea mai mare biserică gotică din München – Frauenkirche – acum catedrală, a fost construită în numai 20 de ani, începând cu 1468. Când Bavaria a fost reunită în 1506, München a devenit capitala sa. Artele și politica au devenit din ce în ce mai influențate de instanță. În secolul al XVI-lea, Munchen a fost un centru al contra-reformei germane și al artelor renascentiste. Ducele Wilhelm al II-lea a comandat iezuiții Michaelskirche, care a devenit un centru de contra-reformare, și a construit, de asemenea, Hofbräuhaus pentru berea brună brută în 1589. Liga Catolică a fost înființată la München în 1609. În 1623, în timpul războiului de treizeci de ani, Munchen a devenit reședință electorală când Maximilian I, Ducele de Bavaria, a fost investit cu demnitate electorală, dar în 1632 orașul a fost ocupat de Gustav al II-lea Adolf al Suediei. Când ciuma bubonică a izbucnit în 1634 și 1635, aproximativ o treime din populație a murit. Sub regiunea alegătorilor bavarezi, Munchen a fost un important centru de viață baroc, dar a trebuit să sufere și sub ocupații habsburgice în 1704 și 1742. În 1806, orașul a devenit capitala noului Regat al Bavaria, cu parlamentul statului și noua arhidieceză din München și Freising fiind situate în oraș. Douăzeci de ani mai târziu, Universitatea Landshut a fost mutată la München. Multe dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului aparțin acestei perioade și au fost construite sub primii trei regi bavarezi. Mai ales Ludwig I a oferit servicii excelente statutului de München ca centru al artelor, atrăgând numeroși artiști și consolidând substanța arhitecturală a orașului cu bulevarde mari și clădiri. Pe de altă parte, Ludwig al II-lea, renumit în întreaga lume ca rege al basmului, se afla în cea mai mare parte în afara capitalei sale și se concentra mai mult pe castelele sale fanteziste din mediul rural bavarez. Cu toate acestea, patronajul lui Richard Wagner și-a asigurat reputația postumă, la fel ca și castelele sale, care generează venituri turistice semnificative pentru Bavaria până în prezent. Ulterior, ani de regent al Regentului Luentpold au fost marcate de o activitate artistică și culturală extraordinară în Munchen, sporind statutul său de forță culturală de importanță globală. După izbucnirea primului război mondial din 1914, viața din Munchen a devenit foarte dificilă, deoarece blocada aliată a Germaniei a dus la lipsa de hrană și alimentare. În timpul raidurilor aeriene franceze din 1916, trei bombele au căzut pe Munchen. După primul război mondial, orașul se afla în centrul multor neliniști politice. În noiembrie 1918, în ajunul revoluției germane, Ludwig III și familia sa au fugit din oraș. După asasinarea primului premier republican al Bavariei, Kurt Eisner, în februarie 1919, de către Anton Graf von Arco au fost proclamate Republica Sovietică bavareză. Atunci când comuniștii au luat puterea, Lenin, care a trăit în Munchen cu câțiva ani înainte, a trimis o telegramă de felicitare, dar Republica Sovietică a fost pusă pe 3 mai 1919 de către Freikorps. În timp ce guvernul republican fusese restaurat, Munchen a devenit un focar de politică extremistă, printre care Adolf Hitler și naționaliștii socialiști au devenit de primă importanță.