Transport St. Johann im Pongau Miercurea Ciuc Harghita

Info RSCtrans: +40724724727 intre orele 8:00 si 23:00

RSCtrans efectueaza transport de persoane in peste 400 de destinatii cu autocar si microbuz  8+1 locuri. Transportul se efectueaza in cele mai bune conditii, cu masini dotate cu sisteme de confort si siguranta de ultima generatie. Deasemenea transportul de persoane are tot timpul 2 soferi profesionisti si amabili in orice moment. In pretul calatoriei este inclus: o geanta de mana si un bagaj de 40 kg.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul St. Johann im Pongau – Miercurea Ciuc beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane St. Johann im Pongau – Miercurea Ciuc cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Miercurea Ciuc – St. Johann im Pongau cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane St. Johann im Pongau – Miercurea Ciuc cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Miercurea Ciuc – St. Johann im Pongau cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: St. Johann im Pongau
mobil/fix:  +40724724727
email: office@aditrans.ro

Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I.

Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porți otomane.

Construirea cetății Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Francisc Mikó , consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat și de inscripția în piatră așezată deasupra porții de intrare a cetății. La Șumuleu din anul 1630 a funcționat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia călugărului franciscan Johannes Caioni . În conscripția din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunități profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund Rákóczi la 4 noiembrie 1649.

În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porți, la expediția militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea. Despre atacul împotriva orașului informează celebrul călător și istoriograf turc Evliya Çelebi, martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: „Păgânii … au jefuit tot Ciucul”.

În anii 1650, 1665, 1677 și 1707 în Miercurea Ciuc s-au ținut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituțiilor acestuia. În ședința din 1707 s-a hotârât trimiterea, împreună cu vecinii din Trei Scaune , a unui sol comun la principele Francisc Rákóczi I, conducătorul luptei antihabsburgice. Conform recensământului din 1721, în oraș au existat 49 gospodării și în jur de 250 suflete, în 1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr sporind la 450.

József Teleki a menționat în jurnalul său de călătorie faptul că în Miercurea Ciuc erau 83 de case în anul 1799.

Józef Bem, generalul revoluției pașoptiste, numește în fruntea trupelor din Secuime pe Sándor Gál, cu reședința în cetatea Mikó. Acesta trimite în tabăra revoluționară mai multe batalioane formate la Miercurea Ciuc. Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea au fost incluse orașului următoarele suburbii: Mártonfalva, Csütörtökfalva , iar în 1930 Jigodin, în 1959 Șumuleu Ciuc și Toplița Ciuc.

În anul 1878 Miercurea Ciuc a devenit reședința comitatului Ciuc. Calea ferată dată în folosință la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea orașului. Se înființează unități industriale de prelucrarea lemnului, de industrie ușoară și de construcții de mașini. În 1888 se reconstruiește spitalul, în 1898 se termină construcția clădirii primăriei, iar în 1911 clădirea actualului liceu „Márton Áron”, în care se mută școala medie înființată în 1630 în Șumuleu.

În 1910 Miercurea Ciuc avea 3.701, iar în 1930 4.807 locuitori. Miercurea Ciuc a rămas și după cel de al II-lea război mondial centrul regiunii, devenind în 1968 reședința județului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forțată a orașului, ducând la modificări semnificative în structura populației. Conform datelor recensământului din 7 ianuarie 1992, populația orașului a fost de 46.029 de locuitori.

Din planul orașului, amintind de litera T pe vremea lui Balázs Orbán, a rămas numai partea orizontală, adică strada Petőfi, cât de cât în forma veche. Majoritatea clădirilor din strada Petőfi au fost construite la sfârșitul secolului XIX. sau la începutul secolului XX. Clădirile vechi din strada Florilor au fost demolate în anii 1980-1989.

Printre cele mai importante clădiri civile ale orașului se numără: cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL și spitalul de boli contagioase, ambele edificii datând de la sfârșitul anilor 1700. Clădirea primăriei a fost construită în 1888 și aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc. După revoluția din 1848 s-a construit spitalul vechi, aflat lângă cetatea Mikó. Palatul Justiției a fost construit în 1905, iar liceul „Márton Áron” a fost dat în folosință în 1911. În timpul celui de al doilea război mondial s-a construit hotelul „Harghita”, în care funcționează din anul 2001 Jandarmeria. Tot în perioada interbelică au fost construite clădirea Băncii Naționale și Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, ca biserică greco-catolică, în stil modernist. Lăcașul de cult și-a început activitatea în anul 1930. Casa de cultură municipală a fost construită în 1963, patinoarul artificial „Vákár Lajos” în 1970, Spitalul județean și Policlinica în 1972, Galeria „Nagy Imre” în 1973, clădirea consiliului județean, casa de cultură a sindicatelor în 1986.