Transport Sebeș Oldenburg

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Sebeș – Oldenburg beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Sebeș – Oldenburg cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Oldenburg – Sebeș cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Sebeș – Oldenburg cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Oldenburg – Sebeș cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Sebeș
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Conform rezultatelor săpăturilor arheologice, istoria Oldenburgului a început în secolul al VII-lea sau al VIII-lea d.Hr. Pe un Geestspur din Ammergau, lângă un vad peste Hunte, a fost construită o așezare agricolă în zona pieței de astăzi. pătrat și la nord și la est de acesta. Pe ruta comercială de la Bremen sau Westfalia până la Jever, aici era o trecere ușoară peste râu.

În prima jumătate a secolului al XI-lea, zidul inel al Heidenwall a fost construit la est de Oldenburg. Investigațiile arheologice din 2007 au datat construcția sa în anii 1032 și 1042.

Locul a fost menționat pentru prima dată în documente în 1108 sub numele de „Aldenburg”. În secolul al XII-lea, conții de Oldenburg au folosit situația topografică favorabilă pentru a construi un castel cu șanț. Au perceput o taxă, dar puteau bloca și această trecere în timp de război. Castelul era centrul administrativ al județului, iar mulți membri ai administrației s-au stabilit în curând în zona înconjurătoare.

În 1294, mănăstirea Blankenburg a fost fondată pentru călugărițele dominicane din ordinele augustiniene și predicatorii,[1] acum este situată la periferia de est a orașului, lângă Hunte.

În 1345, așezarea din Arhiepiscopia Bremenului, care se numea acum Oldenburg, a primit drepturi de oraș de la contele Konrad I de Bremen. Au fost construite fortificații mai bune, cu un șanț extrem de larg înconjurând zidul și cinci porți ale orașului care controlau intrarea în oraș. Planul semăna cu o stemă: la vest Obstentor sau Everstentor, la nord-vest Haarentor, la nord-est Heiliggeistor, la est Stautor și la sud puternic Dammtor. Această clădire cu dublă poartă cu două turnuri rotunde flancate și un pod mobil peste șanțul orașului a fost situată la sud de complexul castelului inel, cu propriul șanț de șanț.[2] Orașul Oldenburg a beneficiat și din punct de vedere economic de această protecție împotriva tâlharilor.

În 1448 contele Christian von Oldenburg a devenit rege al Danemarcei și în 1450 și rege al Norvegiei. În 1457 a fost ales și rege al Suediei. În 1460 a devenit Duce de Schleswig și Conte de Holstein. Mica casă a contelor a căpătat astfel o importanță supraregională, care a avut un impact semnificativ după moartea ultimului conte, Anton Günther.

Domnia contelui Anton Günther a început în 1603. El a reconstruit o parte a castelului în stil baroc și a început să crească cai, care în curând au devenit foarte populari ca cai „Oldenburg”. În plus, orașul a fost protejat de efectele Războiului de 30 de ani pentru o lungă perioadă de timp. Creșterea cailor de tracțiune pentru artilerie s-a dovedit deosebit de profitabilă în timp de război. În general, județul a ieșit din război cu un ușor plus, mai ales pentru că orașul nu a fost niciodată asediat sau jefuit.[3] Când generalul Tilly și trupele sale, care erau tabărate în Wardenburg, s-au apropiat de Oldenburg, contele Anton Günther și-a putut folosi abilitățile de negociere și mita pentru a-l convinge pe Tilly să se îndepărteze din nou.

În ciuda așa-numitului ordin al ciumei, din august 1667 30 până la 40 de persoane au căzut victime ale ciumei în fiecare săptămână. Mănăstirea Blankenburg a fost folosită temporar ca tabără pentru oamenii care sufereau de ciumă,[4] după ce a fost desființată ca mănăstire în cursul Reformei și a fost transformată inițial în „lucrările de malț și fabricarea berii” ale contelui Oldenburg Anton Günther. [5] În 1632 a transferat moșia unei fundații pentru ca acolo să poată fi înființate un cămin de săraci și un orfelinat.[6]

Contele Anton Günther a murit în 1667 și a fost înmormântat în Biserica Oldenburg Lamberti. Deoarece nu avea descendenți legitimi, Oldenburg a fost dat rudei masculine cele mai apropiate, regele Danemarcei. Astfel Oldenburg a devenit danez.

Din 1667, teritoriul Oldenburgului a fost administrat de Cancelaria Germană din Copenhaga. În același an a izbucnit ciuma în oraș. Nouă ani mai târziu, pe 27 iulie 1676[7], au lovit trei fulgere în Oldenburg. Orașul a luat foc și a fost aproape complet distrus. Deoarece rezidenții lor nu erau asigurați și nici nu primeau ajutor de la guvernul lor la acea vreme, ei au fost nevoiți să se mute la rude și prieteni din afara orașului și a regiunii. În acest fel, castelul și orașul Oldenburg au căzut în paragină. Obiectele de artă existente au fost duse în Danemarca: coroana daneză a susținut cu greu Oldenburgul, iar reconstrucția a fost laborioasă și a durat decenii. Numărul de locuitori a scăzut la 3000 până la mijlocul secolului 18. Ca avanpost militar, Oldenburg a fost aparent de o importanță mai mare pentru Danemarca, deoarece orașul era dotat cu fortificații, meterezele de astăzi, din ordinul coroanei daneze. Locuitorii din Oldenburg și din satele din jur au fost nevoiți să construiască.

Casele conducătoare ale Germaniei, Danemarcei și Rusiei erau legate între ele, așa că afilierea lui Oldenburg s-a schimbat din nou și din nou. La 27 august 1773, județul Delmenhorst, împreună cu comitatul Oldenburg, a trecut la șeful Casei Schleswig-Holstein-Gottorf, viitorul țar Paul I, printr-un schimb de pământuri.Patru zile mai târziu, a cedat. pământurile vărului său Friedrich August, prințul-episcop de Lübeck, care a fost ridicat apoi la rangul de duce de către împăratul Iosif al II-lea în 1774/1777. Ducatul de Oldenburg care a fost creat în acest fel a aparținut Sfântului Imperiu Roman ca principat imperial. Oldenburg a devenit oficial capitala ducatului, dar ducele Friedrich August a continuat să locuiască în Eutin. După moartea sa în 1785, nepotul său Peter Friedrich Ludwig a devenit administratorul de stat al ducatului, deoarece moștenitorul real al lui Friedrich August, ducele Peter Friedrich Wilhelm, nu a putut guverna.