Transport Sebes Klagenfurt

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Sebes – Klagenfurt beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Sebes – Klagenfurt cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Klagenfurt – Sebes cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Sebes – Klagenfurt cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Klagenfurt – Sebes cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Sebes
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Din punct de vedere etimologic, numele Klagenfurt are origini romanice și a ajuns în germană prin mijlocirea limbii slovene. Heinz-Dieter Pohl a reconstituit din punct de vedere lingvistic formarea numelui sloveno Celovec pentru Klagenfurt, documentat pentru prima dată în 1615 ca V Zelovzi. Punctul de plecare pentru aceasta a fost un l’aquiliu în stil romanic, care înseamnă „loc lângă apă” – dar nu era vorba de Wörthersee, ci de râul Glan. Forma originală romantică a fost mai întâi transformată în la quiliu și adoptată în slavă fără articol. Conform legilor sunetului, aceasta a devenit cvilj-. Aceasta a fost extinsă cu terminația -ovec, care este comună în numele câmpurilor și locurilor, rezultând Cviljovec. Cuvântul sloven cvilja care suna asemănător însemna ceva de genul „plângere”. În slovenă, numele Cviljovec a fost reinterpretat etimologic popular ca „locul plângerilor”, ceea ce este reflectat în germană în traducerea împrumutului din Klagenfurt.[1][2][3][4] Prin urmare, alte derivații nu sunt aplicabile, cum ar fi cele reprezentate de Eberhard Kranzmayer de la o cvilja îndoliată, una dintre legendarele femei slave din vad și apă care își spală rufele la pâraie și izvoare și se plâng de morți,[5] sau din Glan, conform căruia un Glanfurt ar fi originea numelui. Se trece cu vederea faptul că există de fapt un râu numit Glanfurt, care a fost numit Lanquart până în secolul al XVI-lea și se mai numește și Sattnitz rt astăzi, astăzi: Sotnica, sau învățat: Jezernica = Seebach). Este scurgerea râului Wörthersee.

O derivare și mai veche, care datează din vremea umanismului, dă denumirea latină a orașului roman Claudiforum sau Forum Claudii ca denumire originală și face referire la izvoarele romane. Numele Klagenfurt se spune că s-a dezvoltat din aceasta.[6] De fapt, un oraș roman, Virunum, fondat de împăratul Claudius, a existat la nord de ceea ce este acum zona urbană. Astăzi este clar că Forum Claudii a fost un nume alternativ pentru Virunum și că nu a existat niciun oraș roman în zona actualei Klagenfurt.

Legenda fondatoare a Klagenfurt povestește despre un dragon care trăiește într-o mlaștină și se hrănea cu oamenii din satele din jur care s-au apropiat de el. Monstrul nu putea fi ucis decât printr-o viclenie: s-a ridicat un turn, în vârful căruia era înlănțuit ca momeală un bou, lanțul având și un cârlig mare. Când balaurul a ieșit din mlaștină să mănânce bou, a fost prins de lanț și apoi a fost ucis.[7] Această legendă își găsește expresia heraldică în stema de la Klagenfurt și expresia artistică în Lindwurmbrunnen.

Primele urme de defrișare și așezare în zona urbană de astăzi sunt între anii 4000 și 2000 î.Hr. prin descoperiri din Lendorf, Waidmannsdorf și Viktring. Există urme de așezări din epoca bronzului, cultura Urnfield și perioada Hallstatt. Multă vreme, doar zonele care se ridicau deasupra peisajului de mlaștină în care se află astăzi centrul orașului au fost considerate zone de așezare. Dealurile din nordul zonei urbane de astăzi erau deosebit de potrivite pentru aceasta.[8]

Nici o așezare semnificativă în zona Klagenfurt-ului de astăzi nu este documentată pentru antichitate. Centrul puterii pentru această regiune atât în ​​timpul perioadei celtice norice, cât și în timpul ocupației romane din 45 î.Hr. î.Hr. până în secolul al VI-lea, a fost situat pe câmpul vamal la nord de Klagenfurt de astăzi. Cu toate acestea, au existat și aici așezări romane izolate, de exemplu rămășițele unei vile și morminte din epoca romană au fost găsite pe Spitalsberg.

Spre deosebire de multe locuri din Carintia, unde dovezile imigrării slavilor în zona Carintiei de astăzi, care a avut loc de la sfârșitul migrației popoarelor, pot fi dovedite și prin nume de locuri, nu există aproape nicio dovadă în acest sens în Klagenfurt. Cu toate acestea, se presupune că zona urbană de astăzi a fost conectată la Palatinatul carolingio-francon din Karnburg, care a fost înființat în jurul anului 828.[9] În cursul creștinării Carintiei, întemeierea de biserici în Maria Saal im Zollfeld de către dieceza de Salzburg și în Maria Wörth a fost semnificativă, dar nu există dovezi ale vreunei ctitori pe malul de est al lacului Wörthersee în acest moment.

După ce Carintia a devenit ducat în cadrul Sfântului Imperiu Roman în 976, numeroase mănăstiri au fost întemeiate în secolul al XI-lea. Cu toate acestea, Klagenfurt a devenit important abia în prima jumătate a secolului al XII-lea: spanheimerii, care erau bogați în Carintia de la mijlocul secolului al XI-lea și au furnizat ducilor din Carintia între 1122 și 1279, dobândiseră treptat părți din zona orașului de astăzi. Contele Bernhard a fondat mănăstirea cisterciană din Viktring în 1142 și a făcut ca zona să fie așezată.

Ducii din Carintia Hermann și Bernhard von Spanheim sunt considerați a fi fondatorii Klagenfurt. Hermann este considerat fondatorul pieței Klagenfurt de la marginea de sud a câmpului vamal din zona Spitalsberg de astăzi. Această așezare este menționată pentru prima dată între iunie 1192 și martie 1199, când mănăstirii Sf. Pavel i s-a acordat scutirea de taxă „in foro Chlagenuurt”. Cu toate acestea, orașul nou înființat se afla în câmpia inundabilă a Glanului și a fost inundat în mod repetat. Bernhard von Spanheim a luat această oportunitate pentru a restabili așezarea în 1246 într-o zonă care era ferită de inundații. Klagenfurt a fost restabilit în zona din jurul Alter Platz de astăzi și a primit drepturi de oraș în 1252.

Pentru a proteja orașul, a fost construit un castel și un zid al orașului înalt de șase metri, în fața cărora a fost săpat un șanț de șanț, adânc de patru metri și lățime de zece metri. Castelul s-a aflat probabil pe locul casei de țară de astăzi și a fost administrat de ministeriali cunoscuți ca paznicii castelului. Primul preot documentat din Klagenfurt a fost vicarul Mariei Saal. Prima biserică din Klagenfurt a fost probabil biserica parohială de astăzi Klagenfurt-St. Egid, care în secolul al XIV-lea a fost patronul Sf. Egidius a acceptat; În afara zidurilor orașului a fost construită Biserica Sfântului Duh cu cimitir și spital.

Klagenfurt a avut doar o populație mică în comparație cu alte orașe din Carintia și a rămas în umbra capitalei St. Veit și a centrului comercial Villach până în secolul al XVI-lea.

La începutul secolului al XVI-lea, Carintia a jucat doar un rol minor în interiorul provinciilor austriece interioare, deoarece timp îndelungat nici măcar funcția de guvernator provincial nu a fost ocupată. După ce Gorizia s-a stins în 1500, regele romano-german și mai târziu împăratul Maximilian I au intrat în posesia vastului lor moștenire. Pe de o parte, absența unui suveran a ajutat moșiile provinciale din Carintia să obțină o poziție politică mai puternică, pe de altă parte, au trebuit să se confrunte cu revoltele țărănești din acea vreme, care au izbucnit din nou în provincie în 1515 și în timpul cărora capitala provincială St. Veit s-a dovedit a fi nesigură.