Transport Sannicolau Mare Erfurt

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Sannicolau Mare – Erfurt beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Sannicolau Mare – Erfurt cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Erfurt – Sannicolau Mare cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Sannicolau Mare – Erfurt cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Erfurt – Sannicolau Mare cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Sannicolau Mare
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Există urme ale primei așezări din actuala zonă urbană din timpuri preistorice. Descoperirile arheologice din nordul Erfurt-ului stau marturie despre urmele umane din paleolitic în jurul anului 100.000 î.Hr. î.Hr. Descoperiri ulterioare în groapa Erfurt-Melchendorf dovedesc o așezare în neolitic.

La vest de Erfurt a existat o mare așezare germanică în secolele d.Hr., care a fost tăiată în 2000 în timpul construcției autostrăzii federale 71 și aproximativ jumătate excavată între 2001 și 2003. Pentru anul 480, asociația colectivă germanică a turingienilor din Hermunduren, Angles și Warnen din zona Erfurt a fost documentată de tradiții până acum fără ca descoperirile arheologice să poată fi dovedite pentru secolele IV-X.[1] Din epoca romană, în schimb, au fost găsite aproape 200 de monede datând din secolul al III-lea, precum și 150 de fragmente ceramice romane și peste 200 de fibule. Există, de asemenea, unsprezece morminte de cadavre din grupul Haßleben-Leuna.[2]

În așezarea germanică menționată mai sus, situl Frienstedt de lângă Erfurt, cel mai vechi cuvânt germanic descoperit în centrul Germaniei și scris în grafie runică a fost găsit pe o creasta dintr-un ax de sacrificiu: „kaba” .[3] [4]

Cea mai veche mențiune documentară cunoscută despre Erfurt se găsește într-o scrisoare a lui Bonifaciu din 742 ca arhiepiscop misionar către Papa Zaharia al II-lea, în care acesta din urmă îi cere să confirme episcopii pe care i-a consacrat și înființat. scaune eparhiale, și anume „… al treilea în locul numit „Erphesfurt”, care era o așezare fortificată de fermieri păgâni de mult…”[5]

Eparhia de Erfurt astfel fondată era deja înființat în 755, când Bonifatius a devenit arhiepiscop de Mainz, unit cu cel de Mainz. Motivele pentru aceasta sunt neclare, posibil proximitatea de granița cu sașii și slavii a jucat un rol. Cel mai târziu când a fost fondată eparhia, trebuie să fi existat o biserică episcopală și se poate presupune că aceasta a fost un precursor al catedralei de astăzi de pe Domberg. În 805, Carol cel Mare a declarat Erfurt ca fiind unul dintre centrele comerciale de graniță, nu departe de granița Imperiului franc de atunci. Erfurt avea un palat regal sub Carolingieni și Ottonieni, care se presupune că este în siguranță pe Petersberg de astăzi. În secolul al X-lea, Erfurt a intrat sub conducerea seculară a Arhiepiscopilor de Mainz, care a durat până la Reichsdeputationshauptschluss în 1803.

În 1184, latrina s-a prăbușit în Erfurt.

În Erfurt s-au păstrat dovezi remarcabile ale culturii evreiești din Evul Mediu înalt și târziu. Printre acestea se numără Sinagoga Veche, a cărei construcție a început în 1094, făcând-o cea mai veche sinagogă care a supraviețuit din Europa. Mikvehul vecin, care datează din secolul al XIII-lea, este și unul dintre cele mai vechi din Europa. În 1998, în timpul săpăturilor din Michaelisstraße a fost găsită o comoară evreiască, al cărei conținut se numără printre cele mai importante mărturii ale culturii evreiești medievale din Europa. Cu un pogrom de ciumă în 1349, prima comunitate evreiască a luat sfârșit brusc. Din 1354 s-a dezvoltat o a doua comunitate evreiască până când Consiliul de la Erfurt și-a retras protecția evreilor în 1453/54 și ia forțat să emigreze. Evreii s-au stabilit din nou în oraș abia în secolul al XIX-lea.

Punctul de etapă al „Brabanter Straße”

În Evul Mediu, Erfurt era o etapă a importantei rute comerciale pe distanțe lungi est-vest, Messestraße, care ducea de la Leipzig prin Köln în Ducatul Brabant până la Anvers, de unde Brabanter numit stradă.

Cu aproximativ 18.000 până la 20.000 de locuitori, orașul s-a dezvoltat într-un oraș medieval în secolele al XIV-lea și al XV-lea, depășit ca dimensiune doar de Köln, Nürnberg și Magdeburg. Erfurtul a atins astfel apogeul dezvoltării sale economice, politice și spiritual-culturale în Evul Mediu și a devenit centrul comerțului din mijlocul Sfântului Imperiu Roman. Aceasta a inclus și dezvoltarea Erfurt-ului într-una dintre cele mai mari piețe de lemn din imperiu, care a început încă din secolul al XIII-lea. În 1331, Erfurt a primit privilegiul de târg de la împăratul Ludwig al IV-lea.

Încă din secolul al XIII-lea, orașul devenise un centru educațional de o importanță majoră. Niciun alt oraș din Germania nu a avut mai mulți studenți în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, studiile generale de la Erfurt au devenit cea mai importantă instituție de învățământ din Sfântul Imperiu Roman. În 1392 orașul – și nu arhiepiscopul – a deschis cea de-a treia universitate pe pământ german, care poate fi considerată și cea mai veche, cu privilegiul său fondator din 1379.