Transport Rheda-Wiedenbrück Bremen

Info RSCtrans: +40724724727 intre orele 8:00 si 23:00

RSCtrans efectueaza transport de persoane in peste 400 de destinatii cu autocar si microbuz  8+1 locuri. Transportul se efectueaza in cele mai bune conditii, cu masini dotate cu sisteme de confort si siguranta de ultima generatie. Deasemenea transportul de persoane are tot timpul 2 soferi profesionisti si amabili in orice moment. In pretul calatoriei este inclus: o geanta de mana si un bagaj de 40 kg.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Rheda-Wiedenbrück – Bremen beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Rheda-Wiedenbrück – Bremen cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Bremen – Rheda-Wiedenbrück cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Rheda-Wiedenbrück – Bremen cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Bremen – Rheda-Wiedenbrück cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Rheda-Wiedenbrück
mobil/fix:  +40724724727
email: office@aditrans.ro

Mlaștinile și morenele din apropierea Bremenului au fost așezate începând cu aproximativ 12.000 î.Hr. Locurile de înmormântare și așezările din Bremen-Mahndorf și Bremen-Osterholz datează din secolul al VII-lea d.Hr. Încă din Renaștere, unii oameni de știință au crezut că intrarea Fabiranum sau Phabiranon în a patra hartă a Europei a lui Ptolemeu, [1] scrisă în 150 d.Hr., se referă la Bremen. Dar Ptolemeu dă coordonate geografice, iar acestea se referă la un sit nord-est de gura râului Visurgis. Pe vremea lui Ptolemeu, Chauci locuia în zona numită acum nord-vestul Germaniei sau Saxonia Inferioară. Până la sfârșitul secolului al III-lea, s-au contopit cu sașii. În timpul războaielor săsești, sașii, conduși de Widukind, au luptat împotriva francilor vest-germanici, fondatorii Imperiului Carolingian și au pierdut războiul.

Charlemagne, regele francilor, a făcut o nouă lege, Lex Saxonum, care interzicea sașilor să se închine lui Odin; în schimb, au trebuit să se convertească la creștinism pe durerea morții. În 787, Willehad din Bremen a devenit primul episcop de Bremen. În 848, arhiepiscopia din Hamburg s-a contopit cu eparhia de Bremen pentru a deveni Arhiepiscopia Hamburg-Bremen, cu sediul la Bremen, iar în secolele următoare arhiepiscopii din Hamburg-Bremen au fost forța motrice a creștinării Germaniei de Nord. În 888, la cererea arhiepiscopului Rimbert, Kaiser Arnulf din Carintia, regele carolingian al estului Franței, i-a acordat Bremenului drepturile de a deține propriile piețe, de a-și păstra propriile monede și de a face propriile legi vamale.

Primii ziduri de piatră ale orașului au fost construite în 1032. În acea perioadă comerțul cu Norvegia, Anglia și nordul Olandei a început să crească, crescând astfel importanța orașului.

În 1186, Prințul-Arhiepiscop Bremian Hartwig din Uthlede și executorul său din Bremen au confirmat – fără a renunța, în general, la stăpânirea prințului-arhiepiscop asupra orașului – privilegiul Gelnhausen, prin care Frederick I Barbarossa a acordat orașului privilegii considerabile . Orașul a fost recunoscut ca o entitate politică cu propriile legi. Proprietățile din limitele municipale nu puteau fi supuse stăpânirii feudale; acest lucru s-a aplicat și iobagilor care au dobândit proprietăți, dacă au locuit în oraș un an și o zi, după care trebuiau considerați persoane libere. Proprietatea urma să fie moștenită în mod liber, fără pretenții feudale, pentru o inversare către proprietarul inițial. Acest privilegiu a pus bazele statutului ulterior al Bremenului de imediate imperiale.

Obligațiile fiscale ale orașului față de principele-arhiepiscopie erau atât o povară, cât și o pârghie de influență. Orașul a participat la Dietele Principelui-Arhiepiscopie din Bremen, ca parte a moșilor din Bremian; în contextul Landtag-ului, orașul ar putea oferi sau reține consimțământul său cu privire la impozitele propuse de prinț-arhiepiscop în guvernarea sa a regiunii. Întrucât orașul era contribuabilul principal, în general a fost solicitat acordul său pentru impozite. În acest fel, orașul a exercitat puterea fiscală și politică în cadrul Prințului-Arhiepiscopie, nepermițând, însă, prințului-Arhiepiscopiei să guverneze în oraș împotriva consimțământului său. În 1260 Bremen a intrat în Liga Hanseatică.

În 1350, numărul locuitorilor a ajuns la 20.000. În această perioadă Hansekogge a devenit un produs unic al Bremenului.

În 1362, reprezentanții Bremenului i-au adus un omagiu lui Albert II, Prințul-Arhiepiscop al Bremenului din Langwedel. În schimb, Albert a confirmat privilegiile orașului și a făcut pace între oraș și Gerhard al III-lea, contele de Hoya, care începând cu 1358 deținea unii burgeri ai Bremenului în captivitate. Orașul a trebuit să-i salveze. În 1365, o taxă suplimentară, percepută pentru a finanța răscumpărarea, a provocat o răscoală în rândul burgerilor și artizanilor, care a fost pusă de consiliul municipal după multe vărsări de sânge.

În 1366, Albert al II-lea a încercat să profite de disputa dintre consiliul municipal al orașului Bremen și breaslele, ai căror membri au alungat din oraș unii consilieri. Când acești consilieri au apelat la Albert II pentru ajutor, mulți artizani și burgeri au considerat acest lucru ca pe un act trădător, temându-se că acest apel către prinț nu-l va provoca decât să aboleze autonomia orașului.

Orașul fortificat și-a menținut propriile gărzi, nepermițând soldaților prințului-arhiepiscop să intre în el. Orașul a rezervat o poartă foarte îngustă, așa-numita Ace a Episcopului, pentru toți clericii, inclusiv prințul-arhiepiscop. Strâmtoarea porții făcea imposibil fizic să intre înconjurat de cavalerii săi.

Cu toate acestea, în noaptea de 29 mai 1366, trupele lui Albert, ajutați de unii burgeri, au invadat orașul. Ulterior, orașul a trebuit să-i facă din nou un omagiu: Bremen Roland, simbolul autonomiei orașului, a fost distrus; și a fost numit un nou consiliu al orașului. În schimb, noul consiliu i-a acordat lui Albert un credit în valoare de suma enormă de 20.000 de mărci Bremen.

Dar consilierii orașului ai consiliului anterior, care se refugiase în județul Oldenburg, au obținut sprijinul contelor și au recuperat orașul la 27 iunie 1366. Membrii consiliului intermediar au fost considerați trădători. și decapitat, iar orașul și-a recăpătat de facto autonomia. Prin urmare, orașul Bremen, care deținea timp îndelungat un statut autonom, a acționat aproape complet independent de Prințul-Arhiepiscop. Albert nu a reușit să obțină controlul asupra orașului Bremen a doua oară, întrucât era întotdeauna lipsit de bani și nu avea sprijinul familiei sale, Welfs, care se pregăteau și luptă pentru Războiul de succesiune din Lüneburg.