Transport Resita Freiburg im Breisgau

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Resita – Freiburg im Breisgau beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Resita – Freiburg im Breisgau cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Freiburg im Breisgau – Resita cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Resita – Freiburg im Breisgau cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Freiburg im Breisgau – Resita cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Resita
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Prima mențiune a așezărilor din zona Freiburg de astăzi, Wiehre, Zähringen și Herdern, poate fi găsită într-un document din 1008. În jurul anului 1091, Ducele Zähringer Bertold al II-lea a construit Castrum de Friburch pe Schlossberg. Fiul lui Bertold, Konrad, a dat așezarea servitorilor și meșteșugarilor de la poalele pieței de munte și drepturi de oraș în 1120. În locul bisericii de acum prea mici, Bertold al V-lea a ordonat construirea generoasă a catedralei de astăzi în jurul anului 1200. A. a fost finanțat din veniturile din minele de argint din Pădurea Neagră, care au contribuit semnificativ la prosperitatea cetățenilor din Freiburg.

După moartea familiei Zähringer, conții de Urach au preluat conducerea în 1218 și de atunci s-au autodenumit Conții de Freiburg. După dese discuții cu conții în privința finanțelor, cetățenii din Freiburg au cumpărat 15.000 de mărci de argint[1] din domnia nepopularului Egino al III-lea în 1368. şi s-a pus sub protecţia Casei de Habsburg.

Freiburg a trebuit să ofere soldați și să ofere ajutor financiar noilor conducători. În bătălia de la Sempach din 1386, confederații elvețieni au fost victorioși împotriva ducelui austriac Leopold al III-lea. iar în acest proces a distrus o mare parte a nobilimii de la Freiburg. Breslele dominau atunci consiliul orașului. Freiburg a fost un oraș imperial până în 1427. În calitate de stăpân al poalelor austriece, arhiducele Albrecht a fondat Universitatea din Freiburg în 1457.

În 1498, Maximilian I a ținut Reichstag la Freiburg. În același timp, fermierii de pe Rinul de Sus s-au ridicat sub semnul Bundschuh, dar răscoala de lângă Freiburg sub conducerea lui Joß Fritz din 1513 a fost trădată. În 1525, în timpul războiului țărănesc german, fermierii conduși de Hans Müller au luat Freiburg și au forțat consiliul orașului să se alăture unei asociații creștine evanghelice. Când iconoclaștii au impus protestantismul la Basel în 1529, „Prințul Științei” Erasmus din Rotterdam și capitolul catedralei din Basel au fugit la Freiburg catolic. Odată cu finalizarea corului înalt, care a fost sfințit de episcopul auxiliar al Constanței în 1513, catedrala a fost finalizată în 1536.

La scurt timp după începerea Războiului de 30 de ani în 1620, iezuiții au preluat Universitatea din Freiburg. În 1632, suedezii sub generalul Horn au ocupat orașul, care și-a schimbat de mai multe ori mâinile în anii următori. O armată imperială bavareză condusă de generalii Franz von Mercy și Jan van Werth a luat Freiburg în 1644. Aceasta a fost urmată de bătălia de la Freiburg dintre trupele Bavaria și franco-Weimar.

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, au avut loc atacuri repetate asupra teritoriului de pe malul drept al Rinului sub Ludovic al XIV-lea. După războiul olandez, împăratul Leopold I a trebuit să cedeze orașul Freiburg și fieful acestuia, precum și Betzenhausen și Kirchzarten Coroanei Franței în pacea de la Nijmegen în 1679. După ce Ludovic al XIV-lea l-a instruit pe Sébastien Le Prestre de Vauban să dezvolte orașul într-o fortăreață modernă, regele a vizitat Freiburg în 1681 pentru a inspecta personal progresul lucrării. A rămas peste noapte la Basler Hof. În Pacea de la Rijswijk din 1697, lui Ludovic al XIV-lea i s-a permis să păstreze teritoriile ocupate în Alsacia, inclusiv orașul imperial liber Strasbourg, dar a trebuit să returneze Freiburg Habsburgilor. Spre sfârșitul războiului de succesiune spaniolă, mareșalul Claude-Louis-Hector de Villars a ocupat din nou Freiburg în 1713. În cel de-al Doilea Război de Succesiune Austriacă, francezii sub mareșalul François de Franquetot i-au învins pe austrieci lângă Weissenburg pe 5 iulie 1744, au asediat Freiburg și au reușit în sfârșit să cucerească orașul.[2] Când trupele franceze au fost nevoite să evacueze Freiburg, au distrus complet fortificațiile. Doar Breisacher Tor a rămas ca parte a clădirilor lui Vauban.

Trupele revoluționare franceze au luat Freiburg în 1796. După trei luni, arhiducele Carol a eliberat orașul. Când Ducele de Modena Hercule III. După ce și-a pierdut posesiunile italiene în pacea de la Campo Formio în 1797, a primit Breisgau drept compensație patru ani mai târziu, în 1801, în pacea de la Lunéville. Hercule III. nu a fost de acord cu acest schimb pentru că nu a considerat că pierderile sale sunt suficient compensate. De aceea nu a vizitat Breisgau după 1801. Guvernul a fost condus de baronul Hermann von Greiffenegg, care a intrat oficial în posesia Breisgau pentru Casa Este doar pe 2 martie 1803. După moartea lui Hercule, în octombrie 1803, Breisgau a căzut în mâinile fiicei sale Maria Beatrice, care s-a căsătorit cu Casa de Habsburg. Dar acest interludiu modenez-habsburgic a durat doar puțin, deoarece prin decretul lui Napoleon Breisgau și Ortenau au căzut în 1805 în Baden, care era electorat din 1803. Actul final al Congresului de la Viena din 1815 a confirmat partea rămasă din Freiburg din Marele Ducat de Baden.

În 1821, Freiburg a înlocuit-o pe Constance ca scaun episcopal. În 1827, Freiburg a devenit sediul proaspăt înființată Arhiepiscopie de Freiburg. În 1845 a fost deschisă linia de cale ferată spre Offenburg. Revoluția din 1848 a fost deosebit de violentă în sud-vestul Germaniei, deși Baden primise o constituție destul de liberală în timpul Restaurației din 1818. În Freiburg au avut loc bătălii sângeroase cu baricade la care au participat unități din Hesse alături de trupele guvernamentale din Baden.

Odată cu întemeierea Imperiului în 1871, orașul a luat parte la boom-ul economic general din Germania. Sub primarul Otto Winterer, Freiburg și-a câștigat fața odată cu dezvoltarea de noi districte în stil istoricist. Un tramvai electric a circulat încă din 1901.

În timpul Primului Război Mondial, avioanele franceze au bombardat orașul deschis Freiburg pe 14 decembrie 1914. Evenimentul i-a șocat pe locuitori. Când un raid aerian a ucis un adult și șapte copii în aprilie 1915, a provocat un val de refugiați din oraș.[3]

Întoarcerea Alsaciei în Franța după războiul pierdut a lovit Freiburg în mod deosebit din punct de vedere economic.