Sosire: Bietigheim-Bissingen (Germany)
Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00
Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.
Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.
Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.
Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Radauti – Bietigheim-Bissingen beneficiaza de reduceri importante, copiii intre 2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate cu noi, cea dea 9 este gratuita.
Transport persoane Radauti – Bietigheim-Bissingen cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.
Transport persoane Bietigheim-Bissingen – Radauti cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.
Transport persoane Radauti – Bietigheim-Bissingen cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.
Transport persoane Bietigheim-Bissingen – Radauti cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.
Informatii si rezervari:
Oras: Radauti
mobil/fix: +40726061919
email: contact@aditrans.ro
Destinatii populare din Germania :
Berlin
Germany’s capital, with the Reichstag, Brandenburg Gate, the Holocaust memorial & Berlin Wall.
Munich
Bavarian capital known for Oktoberfest, the Hofbräuhaus beer hall & the Residenz palace & museum.
Frankfurt
German riverside city with European Central Bank, plus Goethe House, Städel & other notable museums.
Nuremberg
German City known for Kaiserburg Castle, the handmade crafts of Handwerkerhof & WWII history.
Informatii utile despre Bietigheim-Bissingen
Descoperirile arheologice din perioada neolitică arată că primele așezări datează din jurul anilor 6000-5000 î.Hr. BC, deși nu este probabilă nicio continuitate. După retragerea romanilor, începând cu secolul al IV-lea, clanurile alemannice și-au construit cătunele, de preferință la poalele versantului, chiar deasupra fundului văii. Sfârșitul „ingen” al lui Bissingen și Böllingen sugerează că orașul a fost fondat în timpul cuceririi alemannice. Datorită finalului său „heim”, Bietigheim pare să fi fost fondat abia în cursul cuceririi franconiei din secolul al VI-lea.[1] De asemenea, ar fi posibil ca francii, care au avansat inițial către Enz, să redenumească un loc alamanic numit „Büdingen” în „Büdinchim”. În deșertul de la capătul vestic al marcajului, care se află tot în stânga Enzului, au fost transmise ambele variante: Remmingen și Remmigheim. Untermberg, inițial „Remmingen sub Berg”, a fost fondat abia la sfârșitul secolului al XIV-lea ca o locație alternativă pentru Remmingen, probabil inițiată de noua regulă la Castelul Altsachsenheim. Sufixul „Metter” a fost adăugat orașului Metterzimmern, care a fost numit „Zymbern” în Evul Mediu, pentru a-l deosebi de numeroasele comunități cu același nume. A fost fondată în Evul Mediu înalt.
Orașul Bietigheim în jurul anului 1684[2]
Metterzimmern în jurul anului 1684
Bissingen pe harta tăiată 1682/84
Untermberg cu Altsachsenheim Castelul
Bietigheim a fost menționat pentru prima dată într-un document în 789 ca Budinc-heim;[3], dar este posibil să fi fost înființate așezări mult mai devreme care au beneficiat de locația convenabilă la un vad natural. Până în secolul al III-lea d.Hr., au existat dovezi ale unei comunități de proprietari de proprietăți pe malul Metter numită Collegium Matisonensium. Câmpurile morminte din secolele V-VII indică, de asemenea, așezări Alamanni în limitele orașului de astăzi.
În secolul al XIII-lea, Castelul Bietigheim a existat în zona bisericii și a presei de vin de astăzi, care era împărțită de mai mulți moștenitori și al cărui turn al castelului se găsește în stema orașului. În competiție cu lorzii din Venningen, care erau rude cu lorzii din Remmigheim, conții de Württemberg au putut să se afirme ca lorzi locali. În 1364, contele Eberhard al II-lea de Württemberg a acordat Carta orașului Bietigheim, în primul rând pentru a putea securiza militar trecerea Enz, importantă din punct de vedere strategic. Viticultura și comerțul în creștere cu vin, care au fost promovate în secolele al XV-lea și al XVI-lea, s-au dezvoltat într-o sursă de prosperitate civică și o bază economică pentru dezvoltarea urbană. Orașul a devenit în cele din urmă un oraș oficial al Württemberg. După 1600, în afară de Bietigheim, districtul lor administrativ includea doar Metterzimmern, Groß- și Kleiningersheim.[4] În plus, biroul Bietigheim era responsabil pentru proporția de subiecți Württemberg din Löchgau.[5]
Războiul de 30 de ani a adus Ducatului Württemberg și, prin urmare, și orașului Bietigheim un declin dramatic al populației după bătălia de la Nördlingen, ca urmare a ciumei, terorii ocupației și foametei. În Bietigheim, populația a scăzut de la cei 1.800 de locuitori inițiali la doar 200 de locuitori. „Invaziile franceze” care au urmat la scurt timp după aceea în cursul războaielor de succesiune ale Palatinatului și ale Spaniei au provocat noi eșecuri.[6] Din 1704 încoace, orașul a devenit un „ajutor” în construcția noului Palat Ludwigsburg și a noilor clădiri asociate, cum ar fi fabrica de porțelan de stat. Mulți oameni din Bietigheim au fost implicați în construcție și au fost nevoiți să facă muncă forțată. Odată cu înființarea orașului rezidențial și administrativ Ludwigsburg în 1718, orașele învecinate Marbach, Bietigheim și Markgröningen s-au confruntat, de asemenea, cu o concurență locală copleșitoare. În alunecarea lor, scăderea prețurilor la vin a sporit situația precară din punct de vedere economic a orașului, care inițial nu a putut să se elibereze de faza continuă de stagnare.
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Bietigheim a înregistrat o îmbunătățire a condițiilor de viață și o creștere a populației ca urmare a începutului industrializării. Cu toate acestea, Oberamt Bietigheim, care a fost înființat în anul înființării Regatului Württemberg, a fost dizolvat din nou în 1810: Ca parte a unei reorganizări administrative, orașul și municipalitățile sale au fost integrate în Oberamt Besigheim. După ce Bietigheim a fost conectat la noua rețea feroviară emergentă a Căilor Ferate de Stat Württemberg, la 11 octombrie 1847, iar gara s-a dezvoltat într-un nod important cu ramificarea Căii Ferate de Vest prin viaduct, orașul a cunoscut o adevărată descoperire și o creștere susținută. . La sfârșitul secolului al XIX-lea erau 3.800 de locuitori. În 1930, comunitatea Metterzimmern s-a alăturat voluntar orașului Bietigheim. Când Besigheim Oberamt a fost dizolvat în 1938, Bietigheim a devenit parte a noului district Ludwigsburg.
Un grup local al NSDAP a existat în Bietigheim din 1928. Până în 1933, acesta a rămas relativ mic, cu 51 de membri. După preluarea puterii, s-a înregistrat un salt major al numărului de membri cu 181 de noi membri, după care numărul membrilor de partid a crescut continuu, dar din nou doar într-o mică măsură. Până la sfârșitul stăpânirii naziste, în Bietigheim erau 939 de membri de partid, ceea ce corespundea la 10,4% din populația totală în 1945.[7]
După atacul german asupra Uniunii Sovietice din 1941, lagărul central de tranzit Bietigheim a fost construit în Bietigheim pentru mii de femei și bărbați deportați care au fost „distribuiți” de aici la muncă forțată. Bolnavii și cei incapabili de muncă erau duși în așa-numitele „lagăre de bolnavi”, adică în lagăre de moarte camuflate. Cel puțin 198 de oameni au murit aici și sunt îngropați în Cimitirul Sf. Petru de pe Pforzheimer Straße.[8] Deținuții lagărului au fost folosiți, printre altele, la construcția adăpostului antiaerien de la Gaishalde.