Transport Pitești Bonn

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Pitești – Bonn beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Pitești – Bonn cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Bonn – Pitești cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Pitești – Bonn cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Bonn – Pitești cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Pitești
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

În 1989, Bonn și-a sărbătorit 2000 de ani de naștere. Orașul comemorează astfel înființarea unui prim castre roman fortificat pe Rin în anul 12 î.Hr. Chr., după deja 38 î.Hr. î.Hr., guvernatorul roman Agrippa se stabilise la Ubier. Dar oamenii locuiau mult mai devreme în zona zonei urbane de astăzi. Dovadă în acest sens este mormântul dublu vechi de 14.000 de ani de la Oberkassel, precum și un șanț și palisade de lemn care au fost găsite în zona Venusberg și datează din jurul anului 4080 î.Hr. vine din.

În timp ce prezența romană în Bonna era încă modestă înainte de nașterea lui Hristos, aceasta avea să se schimbe după ce romanii au fost înfrânți în bătălia lui Varus din anul 9 d.Hr. În deceniile care au urmat, aici a fost staționată o legiune, care a înființat tabăra legionară Bonn în zona de nord a Bonn-ului de astăzi. Comercianți și meșteri s-au stabilit într-un vicus în jurul taberei și la sud de acesta, de-a lungul Adenauerallee de astăzi.

Sfârșitul Imperiului Roman a fost însoțit de declinul orașului Bonn în antichitatea târzie și în Evul Mediu timpuriu. În timpul raidurilor vikingilor în Renania, Bonn a fost ars de două ori în 882, iar în 883 orașul, care tocmai fusese reconstruit, a fost atacat, ars și jefuit din nou de normanzi.

În vremea francilor și în cele din urmă în secolele al IX-lea și al X-lea, un centru spiritual s-a dezvoltat în zona Monasterii din Bonn, Bazilica Vila și o așezare de piață în zona pieței de astăzi. 1243 este considerat anul în care au fost acordate drepturi de oraș depline.[1]

Rezultatul bătăliei de la Worringen din 1288 a fost de mare importanță pentru dezvoltarea ulterioară a orașului. Electorii din Köln au făcut din Bonn – împreună cu Brühl și Poppelsdorf – una dintre reședința lor și în cele din urmă reședința lor. Palatele magnifice construite de alegători în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au conferit orașului splendoarea sa barocă.

Această epocă s-a încheiat cu ocuparea de către trupele franceze la 8 octombrie 1794. Au urmat aproape două decenii de ocupație de către trupele lui Napoleon. Taxele de ocupație pe hrană, îmbrăcăminte și cazare precum și pierderea administrației electorale de stat au dus la o sărăcire a populației și o scădere a numărului de locuitori cu aproximativ 20%.[2] Francezii au adus un cod civil și o constituție municipală la Bonn. Chiar și sub ocupația franceză, aici s-au stabilit companii industriale mijlocii și mai mari, în special din industria textilă. Francezii au urmărit și o secularizare consecventă: proprietățile aparținând electoratului ecleziastic, în special clădirile electorale, au devenit proprietatea statului.[2] Zonele de pe malul drept al Rinului din Bonnul de astăzi din Vilich au intrat în posesia prințului de Nassau-Usingen: Oberkassel aparținea Ducatului de Berg, un stat satelit francez. Odată cu Tratatul de la Lunéville din 9 februarie 1801, Rinul a devenit și granița de est cu Franța lângă Bonn. Bonn a devenit sediul unei sub-prefecturi din nou-formatul departament Rhine-Moselle.

După înfrângerile armatei franceze în Rusia și la Bătălia Națiunilor de lângă Leipzig, francezii au evacuat Bonnul în ianuarie 1814.

În cursul rezoluțiilor Congresului de la Viena, Bonn a căzut în mâna Prusiei în 1815. În deceniile care au urmat, orașul a fost modelat de universitate, care a fost nou înființată de guvernul prusac la 18 octombrie 1818. Fondatorul și omonim a fost regele Friedrich Wilhelm al III-lea. a Prusiei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea exista o universitate în Bonn care a fost închisă în 1794 în timpul ocupației franceze. Reînființarea prusacului nu a fost legată de universitate din perioada electorală, ci a făcut parte dintr-un program fondator care a inclus Universitatea Friedrich Wilhelm din Berlin și Universitatea Silezia Friedrich Wilhelm din Breslau. Adăugarea Rheinische în numele universității din Bonn a fost menită să o identifice ca o soră a universităților din Berlin și Breslau. De fapt, în următorii 100 de ani a devenit locul preferat de studiu pentru principii Hohenzollern. A fost numită și „Universitatea Prințului” deoarece prințul prusac de atunci Friedrich Wilhelm, fiul său Prințul Wilhelm și cei patru fii ai săi au studiat acolo.[3] Alți fii de familii aristocratice au preferat și ei să studieze la acea universitate în secolul al XIX-lea. Înainte de înființarea la Bonn, Köln fusese rivalul pentru înființarea unei universități. Factorul decisiv a fost probabil că „tradiția iluminată” din Bonn părea mai potrivită unei universități de paritate confesională în comparație cu „sfânta Köln”. Dar au existat și motive pur practice pentru Bonn: cu vechiul palat electoral și cu palatul Poppelsdorf, existau deja proprietăți adecvate.

Profesori, studenți, funcționari publici și ofițeri au venit la Bonn începând cu 1815. Printre aceștia se numărau numeroși protestanți din provinciile prusace, ceea ce era neobișnuit în Renania „catolică”. De asemenea, prusacii au făcut din Bonn un oraș de garnizoană. În acest timp, Bonn a devenit populară și ca o casă de bătrâni pentru personalul militar. După întemeierea Reich-ului în 1871, turismul a primit și el o creștere în cursul „Romantismului renan” din acei ani.

După primul război mondial, orașul a fost ocupat mai întâi de canadieni, apoi de britanici și în cele din urmă de francezi până în 1926.

Peste 1.000 de cetățeni din Bonn, dintre care majoritatea erau de origine evreiască, au fost uciși în timpul erei național-socialiste. Aproximativ 8.000 de oameni au fost nevoiți să-și părăsească orașele natale, au fost arestați sau închiși în lagăre de concentrare. Când cel de-al Doilea Război Mondial s-a încheiat cu invadarea Bonnului de către trupele americane la 9 martie 1945, gradul de distrugere a clădirilor a fost de 30 la sută. Dintre acestea, 70 la sută au fost ușor până la grav avariate și 30 la sută au fost complet distruse clădiri rezidențiale. Peste 4.000 de locuitori din Bonn au murit în bombardamente. Pe 28 mai 1945, Bonn a devenit parte a zonei de ocupație britanice, după care enclava Bonn a existat din 1949 până în 1955.