Transport Piatra Neamț Bad Kreuznach

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Piatra Neamț – Bad Kreuznach beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Piatra Neamț – Bad Kreuznach cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Bad Kreuznach – Piatra Neamț cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Piatra Neamț – Bad Kreuznach cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Bad Kreuznach – Piatra Neamț cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Piatra Neamț
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Încă din secolul al V-lea î.Hr. Existența unei așezări celtice este documentată în raionul de astăzi. În jurul anului 58 î.Hr Zona a devenit parte a Imperiului Roman și a fost înființat un vicus roman, numit după celt Cruciniac,[1] care a dat romanilor o parte din pământul său pentru a fi construită stația de aprovizionare între Mainz și Trier. Kreuznach se afla pe drumul roman care ducea de la Metz la Bingen prin trecerea Saar la Dillingen-Pachten și Vicus Wareswald lângă Tholey.[2] Se presupune că alte drumuri romane de la intersecția Kreuznach sunt via Wöllstein și Flonheim până la Alzey/Worms, prin Gensingen, Ockenheim și Ingelheim până la Mainz sau prin Waldböckelheim, Sobernheim, Kirchberg sau Denzen, Wederath și Neumagen până la Trier.[3]

În 1885/86, mici tăblițe de blestem făcute din plumb au fost găsite pe locul unui cimitir de urne romane de pe Lämmerbrücke, datând de la începutul secolului al II-lea d.Hr.[4][5] Numele de persoane menționate arată că în acea vreme locuiau în așezământ cetățeni cu drepturi depline din Italia, celții din Galia, Spania și regiunile alpine, greci, traci, Asia Mică, sirieni și membri ai altor popoare orientale, profesiile fiind călămarul, un vopsitor și un comerciant de lemn menționat.[6]

În jurul anului 234[7] s-a construit un mare palat la nord de Alpi, unic prin dimensiunile sale de 81 m × 71 m și la fel de luxos, în stilul unei vile peristil, care cuprindea 50 de camere doar la parter. Descoperirile sunt acum expuse în Muzeul Römerhalle. Prada găsită în apropierea „Zidului Păgân” sugerează că a existat un sanctuar al lui Mercurius și Maia[8] și un teatru provincial galo-roman asociat[9].[10] Cultul lui Cybele în așezare este, de asemenea, documentat.[11]

Conform unei inscripții de la sfârșitul secolului al III-lea[12] și a plăcilor de cărămidă găsite în Bad Kreuznach, acolo a fost staționată o vexillație a Legio XXII Primigenia. În cursul măsurilor de securitate a frontierei împotriva triburilor germanice ale alemanilor, care au continuat să invadeze Imperiul Roman de peste Limes, un fort auxiliar a fost construit în 370 sub împăratul Valentinian I. Tradiția scrisă de mână a cărții de călătorie „Mosella” a poetului Ausonius, scrisă în jurul anului 371, începe cu traversarea râului încețoșat „Nava” la o veche așezare cu un zid nou. „Vicus” este în mare parte „îmbunătățit” în edițiile de text moderne la „Vinco” = Bingium,[13], dar a fost interpretat și ca o referință literară timpurie la Kreuznach.[14] Ausonius localizează o bătălie costisitoare din Galia în apropierea acestei așezări.

După prăbușirea Imperiului Roman, Kreuznach a devenit curtea regală și satul imperial al noului Imperiu Franc în curs de dezvoltare în anul 500. A urmat construirea primei biserici, cu hramul Sfântului Martin. Încă nu este clar dacă aceasta a fost pe Martinsberg la nord de Nahe sau dacă este identică cu biserica de mai târziu din interiorul zidurilor fortului roman, care a fost dedicată Sfântului Kilian, apostolul Franconiei de Jos și a fost demolată în 1590. [15] În jurul anului 741/42, conform unui document al lui Ludwig cel Cuviosul din 822, care face referire la un document anterior al lui Carol cel Mare, Biserica Sf. Martin din Kreuznach a fost donată de strămoșul său Karlmann eparhiei de Würzburg, care a fost nou înființată în 742. într-o zonă nesigură să fie.[16] Cronica Würzburg mai relatează că episcopul Burkard și alte 24 de biserici din Karlmann au construit „S. Biserica lui Martin din Creützenach”.[17] Einhard menționează că împăratul Carol cel Mare a rămas în Cruciniacum în 819.[18]

Conform acestei note, Kreuznach este menționat pentru prima dată din nou în Annales regni Francorum și Annales Bertiniani ca un palat regal în care Ludwig cel Cuvios a plecat la vânătoare în 819[19] și 839,[20] probabil în Reichsforst Soonwald, situat în apropiere. Ludovic cel Cuvios, Ludovic Germanul, Carol al III-lea. „grosul” rucinachum, Crutcinacha, Crucenachum”), Arnulf din Carintia, Carol al III-lea. cei simpli[22] Heinrich I., Otto I., Otto II. sau Friedrich I. menționează Kreuznach în documentele lor.[23] „Crucinaha” în documentele împăratului Otto al III-lea. din anul 1000 [24], pe de altă parte, astăzi este mai probabil să se refere la Christnach luxemburghez.[25] În sursele latine din Evul Mediu și perioada modernă timpurie, Kreuznach nu a fost menționat doar ca Crucenacum, Crucinacum sau similar, ci și ca Stauronesus, Stauronesum sau Naviculacrucis. „Xnach”, „X }} nach” sau „†nach” sunt întâlnite ca abrevieri.

Carol al III-lea. În 882 „cel gras” a dat „Nona”[27] din vila regală indominicata Crutchinaca Salvatorstift-ului de la catedrala imperială din Frankfurt pe Main.[28] O invazie normandă în anul 893 presupusă în literatura mai veche, în care se spunea că Palatinatul Kreuznacher și biserica au fost distruse[29], probabil că nu a avut loc aici, ci în zona Trier în 882.[15] În 977, împăratul Otto al II-lea a confirmat donația lui Carol cel Mare către Salvatorstift.[30] În 1065, conform unui document falsificat formal, regele Heinrich al IV-lea urma să moștenească orașul Kreuznach și Castelul Böckelheim, împreună cu stăpânirea feudală asupra unui feud al contelui Eberhard al VI-lea. de la Nellenburg la Episcopia de Speyer.[31] În ciuda falsificării oficiale, informațiile par a fi corecte.[32] Când Adalbert von Mörsberg, un nepot al contelui Eberhard al VI-lea, și-a căsătorit fiica Mechthild cu Meginhard von Sponheim, feudul a trecut în comitatul Sponheim la scurt timp după 1105. Contele Meginhard s-a înscris în 1127 la Kreuznach printre vasalii și slujitorii săi ca succesor al socrului său.[33] În timp ce nucleul original al așezării din Kreuznach, cu biserica parohială Sf. Kilian, se afla în și în jurul fortului, odată cu ascensiunea Sponheimerilor, centrul așezării s-a mutat pe podul de lemn Nahe pe care l-au construit.[ 15] După moartea socrului său, contele Meginhard von Sponheim a început în jurul anului 1127 cu o așezare complet nouă, spațioasă, pe partea de sud a podului Nahe, cu o cruce de drum, așa cum se știe din orașul Zähringer Freiburg, care a fost construit între 1091 și 1120.[32] Vechiul sat franconian de la fostul fort roman se numea doar „Osterburg”.

La Bobotează 1147, conform Vita S. Bernardi fundatoris a elevului său Gaufridus von Clairvaux, se spune că Bernhard von Clairvaux a provocat un miracol de vindecare în călătoria sa de la Speyer la Koblenz la biserica de la ” castrum Gruzenach”.[34]

La 20 iulie 1183, jumătate din Osterburg a ars. 11 din cele 21 de familii s-au mutat atunci în zona orașului vechi de astăzi. Într-un act de donație din anul 1203, Crucenache este menționat pentru prima dată drept oraș.[35] În anii 1206 până în 1230 conții Gottfried al III-lea. von Sponheim și Johann I. von Sponheim construiesc Kauzenburg în ciuda interzicerii regelui Filip al Suabiei. Construcția noului oraș de pe malul nordic Nahe a mers mână în mână cu construcția acestui castel. În 1235 și, respectiv, 1270, Kreuznach a primit drepturi de oraș, piață, impozit și vamă sub conducerea conților de Sponheim, care au fost reconfirmate în 1290 de regele Rudolf I de Habsburg, care a acordat cetățenilor drepturi de oraș Oppenheim. 1241 a dobândit contele Heinrich III fără copii. von Sayn pentru 1100 de mărci ale capitolului Catedralei Speyer din Kreuznach, care proveneau de la sora sa Adelheid, văduva contelui Gottfried al III-lea. von Sponheim și a crescut proprietatea alodială Sponheimer în oraș.[36]

Mănăstirea Otterberg era bogată în sat.[37]

Fama timpurie a orașului este documentată de versul dintr-un cântec al menestrelului Tannhäuser din secolul al XIII-lea, care a fost păstrat într-un manuscris de Hans Sachs: „vur creűczenach rint aűch die na”. [38] În 1262, „eyn Magus und wunderselzamer Gauckler aus dem Niderland”,[39] care a efectuat o aparentă decapitare și alte trucuri magice la Kreuznacher Markt, a atras atenția națională.[40] Legenda lui Michel Mort s-a născut în 1279 în bătălia de la Sprendlingen. Se spune că măcelarul de la Kreuznach a luptat de partea trupelor Sponheim împotriva trupelor arhiepiscopului de Mainz. Când contele Johann I von Sponheim-Kreuznach a intrat în necazuri, Michel Mort a tras sulițele inamicului asupra sa și l-a salvat pe contele murind.