Transport Osnabrück Cluj-Napoca

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Osnabrück – Cluj-Napoca beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Osnabrück – Cluj-Napoca cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Cluj-Napoca – Osnabrück cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Osnabrück – Cluj-Napoca cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Cluj-Napoca – Osnabrück cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Osnabrück
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Prima atestare documentară a unei așezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menționat aici una din cele mai însemnate localități din Dacia, cu numele Napuca.[1] Cea dintâi atestare a Napocii romane datează din perioada imediat următoare războaielor de cucerire a Daciei, din anii 107–108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, rezultată de la construcția unui drum strategic imperial.[2] Fondată pe malul drept al râului Samus, Napoca era la început un simplu vicus.[2] Ea devine așezare urbană în timpul împăratului Hadrian, în anul 124 d. Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscripții.[2] Ajunsă capitală a provinciei, Napoca este ridicată apoi la rangul de colonia, fiind denumită Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marc Aureliu sau de Commodus.[2] Orașul se bucura de ius Italicum, care prevedea diferite facilități fiscale pentru cetățenii săi.[3]

După retragerea romană din Dacia, în anul 271, regiunea trece printr-un proces de ruralizare și descentralizare. Centrele urbane, inclusiv colonia Napoca, sunt abandonate, iar izvoarele istorice despre zona Clujului se împuținează.[4] Începând cu anul 376, zona Clujului este controlată de către Imperiul Hun, această influență încheindu-se în anul 453, odată cu moartea regelui Attila.[5] Regiunea este controlată de gepizi până în anul 568, perioadă în care zona Clujului este probabil să fi avut o importanță ridicată, mormântul unui rege gepid fiind găsit în cadrul Necropolei de la Apahida.[6][7] Până în anul 796, Transilvania este controlata de către avari, iar ulterior, după prăbușirea regatului acestora, de către Primul Țarat Bulgar.[8][9] În secolul al IX-lea, în ajunul cuceririi Transilvaniei de către maghiari zona Clujului făcea parte din Voievodatul lui Gelou.[10]

În prima jumătate a secolului al X-lea, apare o așezare în locul vechiului castru Napoca care este cucerită de către triburile maghiare conduse de către Tühütüm. La începutul secolului XI, Ștefan I al Ungariei, instituie o împărțire administrativă a regatului în comitate, bazată pe modelul feudal francez, în care apare pentru prima dată comitatul Cluj . Tot în această perioadă este ridicată o mică fortăreață la Cluj-Mănăștur unde își avea reședința comitele . Prima mențiune a comitatului o precedă pe cea a localității medievale, într-un document din anul 1173 facându-se referire la Thomas comes Clusiensis, comitele din acea perioadă.

Clujul este atestat documentar pentru prima dată din anul 1213, sub denumirea Castrum Clus.[11] Atât cetatea veche, cât și Mănășturul, au fost însă distruse în timpul marii invazii mongole din anul 1241. Între anii 1242 și 1275, ajung la Cluj mai multe serii de coloniști germani din Renania și Flandra care reclădesc cetatea și încep construcția unei biserici în stil romanic, astăzi cunoscută ca Biserica Franciscană.

În anul 1275, episcopul de Alba Iulia, Petru Monoszló, îl constrânge pe regele minor al Ungariei, Ladislau al IV-lea, să pună Clujul sub administrarea Episcopiei de Alba Iulia.[12][13] Această mișcare a fost vehement contestată de către coloniștii germani cărora le fuseseră promise numeroase privilegii pentru a se muta în regiune și care nu erau mulțumiți de statutul de subordonați ai unei instituții religioase.[14] De-a lungul următorilor 41 de ani, sașii se luptă pentru revocarea acestei decizii, ajungându-se inclusiv la conflict armat între anii 1277 și 1279.[14][15]

În data de 19 august 1316, după decenii de presiuni în acest sens, regele Carol Robert de Anjou acordă Clujului statutul de oraș liber regesc la solicitarea comitelui clujean, Stark.[16] Clujenii obțin dreptul de a-și alege liberi judele , cu putere de a judeca pricinile între ei, în afară de omucidere, care se judeca împreună de către judele orășenesc și judele regesc. Locuitorii Clujului sunt obligați să-și plătească impozitele anual, de ziua Sfântului Martin, și să pună la dispoziția regelui câte un ostaș bine echipat la fiecare 60 de gospodării.[17] În același an începe construcția Bisericii Sfântul Mihail.[18]

Împăratul romano-german, Sigismund de Luxemburg, devenit totodată rege al Ungariei, a extins în anul 1405 privilegiile orașului liber. Astfel, clujenii primesc dreptul de a-și întări cetatea orașului cu turnuri, de a le înconjura cu șanțuri și de a-și alege pe lângă judele orășenesc 12 jurați drept consilieri.[19] În anul 1458, a fost fondată instituția Centumviratului, consiliul orașenesc al Clujului până în anul 1848.[20] Acesta era format din o sută de bărbați aleși, jumătate maghiari și jumătate germani.[20]

Treptat, Clujul a devenit un centru pentru producția și schimbul de mărfuri. Orașul de atunci cuprindea o suprafață de circa 45 ha. Cei aproximativ 5.000 de locuitori erau în principal meșteșugari, negustori și funcționari, împreună cu familiile și slugile lor. Meșteșugurile mai dezvoltate din Cluj erau cojocăritul-blănăritul și măcelăritul. Sunt pomenite, de asemenea, breslele fierarilor , morarilor , berarilor , croitorilor și șelarilor .[21]

Datorită nivelului de trai ridicat, clujenii nu au participat la răscoala lui Gheorghe Doja din 1514. Dezvoltarea comercianților și a meșteșugarilor a implicat îngrădirea nobilimii și a clerului. Un cărturar sas, născut la Sibiu, Gáspár Heltai, a contribuit nu numai la formarea culturii, prin cărțile pe care le-a tipărit, dar și la modernizarea orașului, care avea să întrețină o tipografie, o baie publică, o fabrică de hârtie și una de bere.

După împărțirea Ungariei impusă de Imperiul Otoman în 1541, Transilvania a devenit un principat independent, iar Clujul a cunoscut o perioadă de înflorire economică și mai ales culturală. În timpul Reformei, ale cărei valuri succesive au lăsat în urmă un peisaj religios deosebit de complex – cu patru religii „recepte” și un regim timpuriu de toleranță religioasă – în Transilvania, orașul a fost un important centru al luteranismului mai întâi, apoi al calvinismului și în cele din urmă al anti-trinitarianismului .[22] Dinastia Báthory a contribuit substanțial la creșterea spirituală, economică și demografică a orașului. Regele Ștefan Báthory a înființat în data de 12 mai 1581 Universitatea din Cluj, căreia i-a acordat veniturile mănăstirii de la Cluj-Mănăștur, cu șase sate. Baba Novac, un important ostaș al lui Mihai Viteazul, a fost judecat la Cluj și ars pe rug în anul 1601. Gabriel Bethlen, principe al Transilvaniei, a devenit protector al orașului și a ajutat la desăvârșirea acestuia ca o cetate importantă.

La sfârșitul secolului al XVII-lea Clujul a intrat sub dominație austriacă. După un acord silit semnat de Mihai Apafi I, cetatea Clujului a fost nevoită să găzduiască trupele ducelui de Lorena, asigurându-le un serviciu de 100.000 de florini. Cu toate acestea, ostașii au și jefuit orașul și au cerut sume suplimentare de la contribuabili.