Transport Nasaud Klagenfurt

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Nasaud – Klagenfurt beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Nasaud – Klagenfurt cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Klagenfurt – Nasaud cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Nasaud – Klagenfurt cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Klagenfurt – Nasaud cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Nasaud
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Etimologic, numele Klagenfurt are o origine romanică și a ajuns în germană prin slovenă. Heinz-Dieter Pohl a reconstruit din punct de vedere lingvistic formarea numelui sloven Celovec pentru Klagenfurt, documentat pentru prima dată în 1615 ca V Zelovzi. Punctul de plecare pentru aceasta a fost un l’aquiliu în stil romanic care înseamnă „loc lângă apă” – dar ceea ce s-a înțeles nu a fost lacul Wörthersee, ci râul Glan. Forma originală romanșă a fost inițial transformată în la quiliu și adoptată în slavă fără articol. Conform legilor fonetice, a devenit cvilj-. Aceasta a fost extinsă cu terminația -ovec, care este comună în numele câmpurilor și al locului, care a creat Cviljovec. Cuvântul sloven cvilja care suna asemănător însemna ceva de genul „plângere”. În slovenă, numele Cviljovec a fost reinterpretat în etimologia populară ca „locul bocetelor”, ceea ce este reflectat în germană în traducerea împrumutului Klagenfurt.[1][2][3][4] Prin urmare, alte derivații nu sunt corecte, cum ar fi cea susținută de Eberhard Kranzmayer despre o femeie în doliu cvilja, una dintre legendarele femei slave din vad și apă care își spală rufele la pâraie și izvoare și plâng morții[5] sau din Glan, conform la care un Glanfurt ar fi originea numelui. Ceea ce este trecut cu vederea este că există de fapt un râu numit Glanfurt, care a fost numit Lanquart până în secolul al XVI-lea și acum se numește și Sattnitz rt, astăzi: Sotnica, sau mai frecvent: Jezernica = Seebach). Este scurgerea lacului Wörthersee.

O derivație și mai veche, care vine din vremea umanismului, denumește numele latin al orașului roman Claudiforum sau Forum Claudii ca denumire originală și se referă la izvoarele romane. Numele Klagenfurt se spune că s-a dezvoltat din aceasta.[6] De fapt, un oraș roman, Virunum, fondat de împăratul Claudius, a existat la nord de zona urbană de astăzi. Astăzi este clar că Forum Claudii a fost un nume alternativ pentru Virunum și că nu a existat niciun oraș roman în zona Klagenfurt-ului de astăzi.

Legenda fondatoare a Klagenfurt povestește despre un dragon care trăia într-o mlaștină și se hrănea cu oamenii din orașele din jur care se apropiau de el. Monstrul nu putea fi ucis decât printr-un truc: era construit un turn, în vârful căruia era înlănțuit ca momeală un bou, lanțul fiind echipat și cu un cârlig mare. Când balaurul a ieșit din mlaștină să mănânce bou, a fost prins de lanț și a fost ucis.[7] Această legendă își găsește expresia heraldică în stema orașului Klagenfurt și expresia artistică în fântâna Lindwurm.

Primele urme de defrișare și așezare în zona urbană de astăzi datează din perioada cuprinsă între 4000 și 2000 î.Hr. Dovada de descoperiri din Lendorf, Waidmannsdorf și Viktring. Urme ale așezărilor pot fi găsite din epoca bronzului, precum și din cultura Urnfield și din perioada Hallstatt. Multă vreme, doar zonele care stăteau deasupra peisajului mlăștinos în care se află centrul orașului de astăzi au fost considerate zone de așezare. Dealurile din nordul zonei urbane de astăzi erau deosebit de potrivite pentru aceasta.[8]

Nu există dovezi ale unor așezări semnificative în zona Klagenfurt-ului de astăzi în vremuri străvechi. Centrul puterii pentru această regiune atât în ​​perioada celtică Noricum, cât și în perioada ocupației romane, care a început din anul 45 î.Hr. Din secolul al VI-lea î.Hr. până în secolul al VI-lea, a fost situat pe Zollfeld la nord de Klagenfurt de astăzi. Cu toate acestea, aici au apărut și așezări romane izolate; de ​​exemplu, pe Spitalsberg au fost găsite rămășițele unei vile și morminte din epoca romană.

Spre deosebire de multe orașe din Carintia, unde dovezile imigrării slavilor în zona Carintiei de astăzi, care a avut loc de la sfârșitul migrației, pot fi dovedite și folosind nume de locuri, acestea sunt legate către Klagenfurt Nu există aproape nicio dovadă disponibilă în acest sens. Cu toate acestea, se presupune că zona urbană de astăzi a fost conectată la Palatinatul carolingio-francon din Karnburg, care a fost construit în jurul anului 828.[9] În cursul creștinării Carintiei, întemeierea bisericilor la Maria Saal din Zollfeld de către Eparhia de Salzburg și la Maria Wörth a fost semnificativă, dar nu există dovezi ale vreunei ctitori în acest moment pe malul de est al lacului Wörthersee.

După ce Carintia a devenit ducat în cadrul Sfântului Imperiu Roman în 976, numeroase mănăstiri au fost întemeiate în secolul al XI-lea. Dar abia în prima jumătate a secolului al XII-lea Klagenfurt a devenit important: spanheimerii, care erau bogați în Carintia de la mijlocul secolului al XI-lea și erau duci din Carintia între anii 1122 și 1279, dobândiseră treptat părți din zona orasului de azi. Contele Bernhard a fondat mănăstirea cisterciană Viktring în 1142 și a inițiat așezarea în împrejurimile acesteia.

Ducii din Carintia Hermann și Bernhard von Spanheim sunt considerați fondatorii Klagenfurt. Hermann este văzut drept fondatorul pieței Klagenfurt, care a fost construită pe marginea de sud a Zollfeld, în zona Spitalsberg de astăzi. Această așezare este menționată pentru prima dată în documente între iunie 1192 și martie 1199, când mănăstirii Sf. Pavel a primit scutirea de taxă „in foro Chlagenuurt”. Cu toate acestea, orașul nou înființat se afla în câmpia inundabilă a Glanului și a fost inundat în mod repetat. Bernhard von Spanheim a luat această oportunitate pentru a restabili așezarea într-o zonă rezistentă la inundații în 1246. Klagenfurt a fost reconstruit în zona din jurul Pieței Veche de astăzi și a primit drepturi de oraș în 1252.

Pentru a proteja orașul, a fost construit un castel și un zid al orașului înalt de șase metri, în fața cărora a fost săpat un șanț adânc de patru metri și lățime de zece metri. Castelul se afla probabil pe locul casei de țară de astăzi și era administrat de ministeriali care erau cunoscuți ca paznicii castelului. Primul preot documentat din Klagenfurt a fost vicarul Mariei Saal. Prima biserică din Klagenfurt a fost probabil biserica parohială de astăzi Klagenfurt-St. Egid, care a fost hramul Sf. în secolul al XIV-lea. Egidius a acceptat; Biserica Duhul Sfânt cu cimitir și spital a fost construită în afara zidurilor orașului.

Klagenfurt a avut doar o populație mică în comparație cu alte orașe din Carintia și a rămas în umbra capitalei St. Veit și a centrului comercial din Villach până în secolul al XVI-lea.

La începutul secolului al XVI-lea, Carintia a jucat doar un rol minor în interiorul statelor austriece, deoarece pentru o perioadă lungă de timp funcția de guvernator nici măcar nu a fost ocupată. Regele romano-german și mai târziu împăratul Maximilian I au ajuns la moștenirea lor extinsă după ce poporul Gorizia a murit în 1500. Pe de o parte, absența unui suveran a ajutat moșiile din Carintia să obțină o poziție politică mai puternică, dar pe de altă parte, în acest moment, au fost nevoite să lupte cu revoltele țărănești, care au izbucnit din nou în țară în 1515 și în timpul cărora. capitala statului St. Veit s-a dovedit a fi mai puțin de încredere.