Transport Hunedoara Berlin

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Hunedoara – Berlin beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Hunedoara – Berlin cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Berlin – Hunedoara cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Hunedoara – Berlin cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Berlin – Hunedoara cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Hunedoara
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Numele orașului întemeietor medieval al Berlinului provine din vechiul cuvânt polabian Birlin, Berlin, care înseamnă „loc într-o zonă mlăștinoasă”. Lacul Berl din Berlin-Wartenberg există și astăzi. Se bazează pe Old Polabian birl-, berl- „mlaștină, mlaștină”, completată de sufixul slav -in care formează numele locului. Tradiția documentară cu articolul vorbește pentru un nume de domeniu pe care fondatorii orașului îl adoptaseră.[1][2] La fel ca toate numele de loc germane slave din nord-estul Europei Centrale care se termină în -in, Berlinul este, de asemenea, accentuat pe ultima silabă.

Numele Kölln este probabil un transfer al numelui de la Köln pe Rin, care merge înapoi la latinescul colonia „oraș plantat într-o țară cucerită, colonie”. Cu toate acestea, o derivare dintr-un nume vechi polabic *kol’no, care ar fi fost format din kol „post”, nu poate fi complet exclusă.[1]

Numele orașului nu poate fi urmărit nici la presupusul fondator al orașului, Albrecht Ursul, nici la animalul heraldic al Berlinului. Aceasta este o stemă vorbitoare care încearcă să înfățișeze numele orașului într-o interpretare germană. Prin urmare, animalul heraldic este derivat din numele orașului, nu invers.[3]

Orașul Kölln de pe insula Spree a fost menționat pentru prima dată în 1237.[4] În 1244 a urmat prima mențiune despre Berlin, care se află pe malul de nord-est al Spree. Descoperiri arheologice recente arată că au existat așezări suburbane pe ambele maluri ale Spree încă din a doua jumătate a secolului al XII-lea.[5] În 1280, primul parlament verificabil al Marcului a avut loc la Berlin. Acest lucru indică o poziție de vârf timpurie, așa cum se poate observa și în cartea funciară a lui Carol al IV-lea, când Berlinul, împreună cu Stendal, Prenzlau și Frankfurt, se arată a fi orașele cu cele mai mari venituri fiscale. Cele două orașe Berlin și Kölln au primit o primărie comună în 1307.

Berlinul a împărțit soarta Brandenburgului printre ascanieni, Wittelsbachers și Luxemburg. În 1257, pentru prima dată, margravul de Brandenburg făcea parte din singurul colegiu electoral cu drept de vot pentru rege. Regulile exacte au fost stabilite cu Taul de Aur în 1356; de atunci Brandenburg a fost considerat un electorat. După ce regele german Sigismund de Luxemburg l-a înfățișat pe Friedrich I von Hohenzollern cu Mark Brandenburg în 1415, această familie a condus la Berlin până în 1918 ca margravi și electori ai Brandenburgului și din 1701 și ca regi în și ai Prusiei.

Din secolul al XIV-lea, Berlinul a fost membru al Ligii Hanseatice de Comerț. În 1518, Berlinul s-a retras oficial din Liga Hanseatică sau a fost exclus din aceasta.[6]

Spre sfârșitul secolului al XIV-lea, populația Berlinului a fost decimată de efectele ciumei.[7] În 1448, locuitorii Berlinului s-au revoltat împotriva noului palat construit de electorul Frederic al II-lea în „nemulțumirea Berlinului”.[8][9] Acest protest nu a fost însă încununat cu succes, iar orașul a pierdut multe dintre libertățile politice și economice pe care le avea. dobândise între timp. În 1486, electorul Johann Cicero a declarat Berlinul reședința principală a Electoratului Brandenburg.

Reforma a fost introdusă în 1539 sub electorul Joachim al II-lea la Berlin și Kölln, fără să apară dispute majore. Războiul de 30 de ani dintre 1618 și 1648 a avut consecințe devastatoare pentru Berlin: o treime din case au fost avariate, iar populația s-a redus la jumătate. Friedrich Wilhelm, cunoscut drept Marele Elector, a preluat guvernul de la tatăl său în 1640. Din 1641 au fost fondate suburbiile Friedrichswerder, Dorotheenstadt și Friedrichstadt.

Sub Friedrich Wilhelm, a fost cultivată o politică de imigrație și toleranță religioasă. În 1671, 50 de familii de evrei din Austria au primit o casă la Berlin. Odată cu Edictul de toleranță de la Potsdam din 1685, electorul ia invitat pe hughenoții francezi în Brandenburg. Au venit peste 15.000 de francezi, dintre care 6.000 s-au stabilit la Berlin. În jurul anului 1700, 20% dintre locuitorii Berlinului erau francezi, iar influența lor culturală era mare. Mulți imigranți au venit și din Boemia, Polonia și provincia Salzburg. Din 1658 până în 1683, orașul dublu Berlin-Kölln a fost extins într-o cetate cu un total de 13 bastioane.

Berlinul a obținut poziția de capitală a Prusiei în 1701 odată cu încoronarea lui Frederic I ca rege în Prusia, care a fost realizată prin edictul de formare a Reședinței Regale Berlin prin comasarea orașelor Berlin, Kölln. , Friedrichswerder, Dorotheenstadt și Friedrichstadt la 17 ianuarie 1709 au devenit oficiale.[10] Drept urmare, populația Berlinului a crescut la aproximativ 55.000 de locuitori. Curând după aceea, au apărut noi suburbii care au mărit Berlinul. În jurul anului 1800, orașul s-a dezvoltat într-unul dintre centrele peisajului cultural german, care s-a exprimat în cultura burgheză metropolitană cunoscută sub numele de „clasicismul berlinez”. Toleranța religioasă și socială din această perioadă a făcut din Berlin unul dintre cele mai importante orașe ale Iluminismului din Europa.

După înfrângerea Prusiei de către armatele lui Napoleon în 1806, regele Friedrich Wilhelm III a plecat. Berlin spre Koenigsberg. Autoritățile și familiile bogate au părăsit Berlinul. Trupele franceze au ocupat orașul din 1806 până în 1808. Sub reformatorul Freiherr vom und zum Stein, noua ordonanță a orașului Berlin a fost adoptată în 1808, care a condus la primul consiliu municipal ales în mod liber. În fruntea noii administrații a fost ales un primar. Ceremonia de depunere a jurământului pentru noua administrație orașului, cunoscută sub numele de magistrat, a avut loc în Primăria Berlinului.[11]