Transport Hildburghausen Reghin Mures

Info RSCtrans: +40724724727 intre orele 8:00 si 23:00

RSCtrans efectueaza transport de persoane in peste 400 de destinatii cu autocar si microbuz  8+1 locuri. Transportul se efectueaza in cele mai bune conditii, cu masini dotate cu sisteme de confort si siguranta de ultima generatie. Deasemenea transportul de persoane are tot timpul 2 soferi profesionisti si amabili in orice moment. In pretul calatoriei este inclus: o geanta de mana si un bagaj de 40 kg.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Hildburghausen – Reghin beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Hildburghausen – Reghin cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Reghin – Hildburghausen cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Hildburghausen – Reghin cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Reghin – Hildburghausen cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Hildburghausen
mobil/fix:  +40724724727
email: office@aditrans.ro

Vechea denumire a Reghinului este aceea de “Reghinul Săsesc” . Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menționată cu denumirea de “Regun”.

Comunitatea bisericească din Reghin a preluat reforma lui Martin Luther în anul 1551 prin preotul Josephus Kimpius.

În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă a orașului Reghin, fusese dăltuit următorul text, în limba germană: “Kein Heil kommt vom Krieg, den Frieden erbitten wir alle” [1].

Așezarea a fost împărțită în anul 1646 în două așezări: Reghinul Unguresc care s-a deprins de Reghin la ordinul principelui Gheorghe Rákóczi I. Reghinul Săsesc ocupa o poziție specială. În Reghinul Unguresc se afla partea istorică a așezării, deoarece biserica construită acolo este în stil roman. Aceste doua așezări au fost despărțite prin Pârâul Trandafirilor, care izvorăște în nordul Pădurii Rotunde.

Ioan Kemény a fost ales ca principe al Transilvaniei în orașul Reghin la data de 1 ianuarie 1661.

“Societatea de plutărit” a fost, în ceea ce privește răspândirea și cuprinderea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situație a fost favorizată în primul rând de poziția favorabilă a localității pe valea Mureșului, râu pe care veneau plutele din Munții Călimani. Comerțul cu lemnul și cu plutele a fost una din cele mai importante activități desfășurate de locuitorii vechiului Reghin. Poziția favorabilă a localității în apropierea munților Gurghiu și Călimani, cu suprafețele lor întinse de pădure, erau o adevărată provocare pentru spiritele întreprinzătoare din această localitate. În anul 1853 mai mulți negustori cu plute din Reghinul Săsesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune că unirea dă putere. Fiecare membru primea, pentru funcția sa, o remunerație potrivită. Deja în următorul an, 1854, mai mulți lipoveni contribuiau la această societate, astfel că cei din Reghin se ocupau cu procurarea și transportul plutelor iar lipovenii cu vinderea lor; dar pentru că lipsea coeziunea și o anumită conducere, nimeni nu mai asculta, fiecare voia să conducă după opinia sa. În anul 1855 mai mulți membri au ieșit afară din această așa zisă “companie” și împreună cu alți lipoveni au întemeiat “Compania de plutărit Wermescher”, ai cărei membri finanțau activitatea.

În anul 1863 Reghin a fost ridicat la rangul de oraș liber regesc.

În anul 1924 a avut loc “încorporarea” Reghinului Unguresc la oraș, care creștea astfel cu 995 ha în partea de nord. [2]

În același an orașul număra 160 de societăți comerciale, majoritatea în proprietatea micii burghezii. La baza dezvoltării tehnice s-a aflat construirea unei hidrocentrale, pionierii de zbor au realizat la marginea pădurii Mociar un câmp de zbor, care a fost bombardat în anul 1944 ca o țintă strategică.

După schimbarea frontului din anul 1944, comunitatea germană s-a refugiat în vest și doar o parte din ei s-a mai întors. După cel de-al Doilea Război Mondial orașul a devenit din nou românesc. O placă memorială la biserica săsească amintește astăzi destinul crunt al multor cetățeni deportați ai orașului, care la sfârșitul războiului au fost arestați și au fost obligați să muncească forțat în URSS.

În anul 1948, în contextul interzicerii Bisericii Române Unite cu Roma, protopopul Reghinului, Alexandru Todea, a fost arestat de mai multe ori. Protopopul Todea a fost consacrat în clandestinitate ca episcop, iar în 1991 a fost numit cardinal. Pe 23 iunie 2000 patriarhul Teoctist și episcopul Andrei Andreicuț l-au vizitat pe cardinalul Todea la reședința acestuia din Reghin, unde se retrăsese din motive de sănătate.[3]