Transport Hamburg Cluj-Napoca

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Hamburg – Cluj-Napoca beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Hamburg – Cluj-Napoca cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Cluj-Napoca – Hamburg cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Hamburg – Cluj-Napoca cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Cluj-Napoca – Hamburg cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Hamburg
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Prima atestare scrisă a așezării romane Napoca datează din perioada imediat următoare războaielor daco-romane, din anii 107–108, și constă dintr-o bornă militară, descoperită la Aiton, parte a unui drum strategic imperial, pe care apare inscripția în latină a Potaissa Napocae.[1] Prima atestare literară a așezări romane Napoca, ortografiată și Napuca, pe teritoriul actual al Clujului îi aparține geografului Ptolemeu.[2]

Fondată pe malul drept al râului Samus, Napoca era la început un simplu vicus.[1] Ea devine așezare urbană în timpul împăratului Hadrian, în anul 124 d.Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca, atestat în inscripții.[1] Ajunsă capitală a provinciei, Napoca este ridicată apoi la rangul de colonia, fiind denumită Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marc Aureliu sau de Commodus.[1] Orașul se bucura de ius Italicum, care prevedea diferite facilități fiscale pentru cetățenii săi.[3]

După retragerea romană din Dacia, în anul 271, regiunea trece printr-un proces de ruralizare și descentralizare. Centrele urbane, inclusiv colonia Napoca, sunt abandonate, iar izvoarele istorice despre zona Clujului se împuținează.[4] Începând cu anul 376, zona Clujului este controlată de către Imperiul Hun, această influență încheindu-se în anul 453, odată cu moartea regelui Attila.[5] Regiunea este controlată de gepizi până în anul 568, perioadă în care zona Clujului este probabil să fi avut o importanță ridicată, mormântul unui rege gepid fiind găsit în cadrul Necropolei de la Apahida.[6][7] Până în anul 796, Transilvania este controlata de către avari, iar ulterior, după prăbușirea regatului acestora, de către Primul Țarat Bulgar.[8][9] În secolul al IX-lea, în ajunul cuceririi Transilvaniei de către maghiari zona Clujului făcea parte din Voievodatul lui Gelou.[10]

În prima jumătate a secolului al X-lea, apare o așezare în locul vechiului castru Napoca care este cucerită de către triburile maghiare conduse de către Tühütüm. La începutul secolului XI, Ștefan I al Ungariei, instituie o împărțire administrativă a regatului în comitate, bazată pe modelul feudal francez, în care apare pentru prima dată comitatul Cluj . Tot în această perioadă este ridicată o mică fortăreață la Cluj-Mănăștur unde își avea reședința comitele . Prima mențiune a comitatului o precedă pe cea a localității medievale, într-un document din anul 1173 făcându-se referire la Thomas comes Clusiensis, comitele din acea perioadă.

Clujul este atestat documentar pentru prima dată din anul 1213, sub denumirea Castrum Clus.[11] Atât cetatea veche, cât și Mănășturul, au fost însă distruse în timpul marii invazii mongole din anul 1241. Între anii 1242 și 1275, ajung la Cluj mai multe serii de coloniști germani din Renania și Flandra care reclădesc cetatea și încep construcția unei biserici în stil romanic, astăzi cunoscută ca Biserica Franciscană.

În anul 1275, episcopul de Alba Iulia, Petru Monoszló, îl constrânge pe regele minor al Ungariei, Ladislau al IV-lea, să pună Clujul sub administrarea Episcopiei de Alba Iulia.[12][13] Această mișcare a fost vehement contestată de către coloniștii germani cărora le fuseseră promise numeroase privilegii pentru a se muta în regiune și care nu erau mulțumiți de statutul de subordonați ai unei instituții religioase.[13] De-a lungul următorilor 41 de ani, sașii se luptă pentru revocarea acestei decizii, ajungându-se inclusiv la conflict armat între anii 1277 și 1279.[13][14]

În data de 19 august 1316, după decenii de presiuni în acest sens, regele Carol Robert de Anjou acordă Clujului statutul de oraș liber regesc la solicitarea comitelui clujean, Stark.[15] Clujenii obțin dreptul de a-și alege liberi judele orășenesc și parohul, de a circula liber în Transilvania și de a-și vinde mărfurile în Regat fără a plăti vamă.[15][16] Locuitorii Clujului sunt obligați să-și plătească impozitele anual, de ziua Sfântului Martin, și să pună la dispoziția regelui câte un ostaș bine echipat la fiecare 60 de gospodării.[16][17] În același an începe construcția Bisericii Sfântul Mihail.[18][19]

Stema Clujului, compusă din trei turnuri deasupra unui zid de cetate, a fost pentru prima dată folosită în anul 1377 cu acordul Regelui Ludovic I al Ungariei, ilustrând importanța în creștere a orașului.[15][20] În această perioadă, în oraș se dezvoltă un sistem de bresle, asemănător celor din Europa Centrală, meșteșugurile cele mai dezvoltate fiind blănăria și măcelăria.[21][22] După ridicarea turnurilor de apărare ale Cetății Clujului, breslele au primit în grijă câte un turn pe care trebuiau să-l apere în caz de asediu.[23][22]

În anul 1405, împăratul romano-german, Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, reconfirmă statutul Clujului de oraș liber regesc și îi acord privilegii suplimentare: de a-și ridica ziduri fortificate, turnuri și metereze, de a răspunde direct Regelui Ungariei, nu voievodului Transilvaniei, și de a-și alege un consiliu de 12 jurați care alegeau judele orășenesc .[21][24] Consiliul a fost lărgit în mai multe rânduri, transformându-se în Sfatul Clujului până în anul 1458.[25] Numit și Centumviratul, acesta era format dintr-o sută de bărbați, jumătate maghiari și jumătate germani, împărțiți și în funcție de statut social, jumătate breslași și jumătate nobili.[26]

Datorită abuzurilor de putere a nobilimii clujene, a îmbogățirii anumitor bresle și a sărăcirii majorității populației, secolele XIV și XV au fost marcate de numeroase conflicte sociale.[27] Pătura săracă a Clujului a participat la răscoala de la Bobâlna din anul 1473 și la răscoala lui Gheorghe Doja din anul 1514, preluând temporar controlul orașului de ambele dăți.[27][28]

După împărțirea Ungariei impusă de Imperiul Otoman în 1541, Clujul a aparținut mai întâi de Regatul Ungariei Răsăritene, iar, după anul 1570, de Principatul Transilvaniei, vasal otoman. Anul 1544 marchează sosirea Reformei Protestante în Cluj, odată cu stabilirea în oraș a cărturarul Gáspár Heltai, pastor luteran, absolvent al Universității din Wittemberg.[29] Acesta înființează în anul 1550 prima tipografie din Cluj și, alături de Francisc David, pune bazele Bisericii Unitariene din Transilvania în anul 1568, convertind o parte semnificativă a populației la noua confesiune.[30][31][32] În același an, în urma intrării în vigoare a Edictului de la Turda și a unei medieri între stări, efectuată de Ioan Sigismund Zápolya, din care a rezultat o redistribuire a puterii în oraș, conflictele sociale, începute cu două secole în urmă, au fost temporar aplanate.[32]

În anul 1870 și-au început activitatea Uzinele de Material Rulant. Ulterior, s-au deschis prima uzină electrică, în 1906 și fabrica de încălțăminte Clujana, în 1911.[1]

Singurul sector industrial semnificativ încă activ în limitele orașului este cel chimic , celelalte activități industriale fiind mutate în parcurile din localitățile alăturate, în special Baciu, Apahida și Jucu.[2][3]