Transport Drobeta-Turnu Severin Venlo

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Drobeta-Turnu Severin – Venlo beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Drobeta-Turnu Severin – Venlo cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Venlo – Drobeta-Turnu Severin cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Drobeta-Turnu Severin – Venlo cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Venlo – Drobeta-Turnu Severin cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Drobeta-Turnu Severin
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

În 2010, au fost finalizate săpături la scară largă ca parte a investigației traseului bulevardului Maas. Lucrările de săpătură au durat doi ani și jumătate. De atunci, s-a presupus că situl era un sit logistic roman vechi de 2.000 de ani, fondat în jurul anului 19 î.Hr. A fost construită în secolul I î.Hr. și, prin urmare, se spune că are aproximativ aceeași vârstă cu Nijmegen. Originile romane ale comunității erau deja cunoscute; Cu toate acestea, evaluarea descoperirilor a adus noi perspective și teorii în istoria așezării încă din epoca romană, în special în ceea ce privește dimensiunea, planurile străzilor și casei și funcționarea ca locație militară, logistică și economică și bază pentru câteva sute de legionari. Potrivit unor istorici și arheologi regionali, se spune că acesta este Sablone antic. Cu toate acestea, Kaldenkirchen, care se învecinează cu partea germană, revendică și el această origine.

Investigațiile au scos la iveală resturi de pereți și cărămizi, precum și fântâni și latrine romane, precum și ceramică, fragmente de coolus, mărgele de sticlă și 170 de monede romane, inclusiv monede celtice Avaucia, care permit vârsta de Venlo să fie determinat cu precizie. Ceramica de transport a constituit cea mai mare pondere. Au fost găsite și obiecte semnificative din Evul Mediu.[1]

Venlo a fost menționat pentru prima dată în documente la începutul secolului al XI-lea și a fost un oraș hanseatic. În 1343, lui Venlo i s-au acordat drepturi de oraș. În războiul dintre Carol de Egmond, duce de Guelders, și împăratul Maximilian, Venlo a fost asediat în zadar trei luni în 1511 de trupele Margaretei de Austria, guvernatorul Țărilor de Jos Habsburgice.[2]

Venlo a aparținut Ducatului de Geldern pentru o lungă perioadă de timp, în timp ce Tegelen a fost partea cea mai nord-vestică a Ducatului de Jülich. Venlo și Tegelen au fost așadar – adesea ostile – țări unul față de celălalt timp de secole. Până astăzi, dialectul din Tegelen este clar diferit de cel din Venlo; Lingvistica consideră Tegel ca fiind unul dintre dialectele Limburg, iar Venloos unul din Kleverland. În 1997, politica olandeză de reducere a rivalităților locale declarase, în general, că toate dialectele vorbite în provincia Limburg erau limburge. Până în prezent, sentimente rivale există încă între unii dintre oamenii din Venlo și Tegel, precum și Belfeld, tocmai din cauza diferențelor de limbă, astfel încât încorporarea în Venlo în Tegelen și Belfeld în 2001 nu a fost foarte populară.

După sfârșitul Ducatului de Guelders, Venlo a devenit parte a Țărilor de Jos spaniole, dar s-a alăturat Uniunii de la Utrecht în 1579. Istoria orașului Venlo la sfârșitul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea a fost dominată de conflictul dintre Spania Habsburgică și Republica Țărilor de Jos Unite, în special Războiul de Optzeci de Ani și Războiul de Succesiune Spaniolă. Controlul asupra lui Venlo s-a schimbat de mai multe ori în acest timp înainte ca orașul să fie atribuit Olandei prin pacea de la Utrecht în 1713. Fabrica de plicuri Bontamps, fondată în 1734, a existat până în 1935.

În 1830, provinciile sudice predominant catolice ale Regatului Unit al Țărilor de Jos s-au ridicat împotriva „nordului protestant” și a dominației olandeze. Orașul Venlo s-a alăturat și el revoluției belgiene. Acest lucru a fost susținut în primul rând de burghezia valonă și de flamandii catolici. Provinciile din sud au revendicat întregul Limburg vorbitor de olandeză, inclusiv orașul Kerkrade, vorbitor dialectal de limbă ripuară, care era oficial bilingv la acea vreme și folosea în mod egal olandeza și germana, dar și franceza ca „limbă cetățeană”. Dar abia nouă ani mai târziu, familia regală olandeză a recunoscut independența provinciilor de acum belgiene, iar Limburg a fost împărțit de-a lungul Meuse. Zonele din dreapta râului au devenit olandeze, zonele din stânga râului au devenit belgiene. Fostele părți din sudul Gelderland din Limburg, care includeau și orașul Venlo, au rămas neafectate de această demarcație. Cu toate acestea, orașul fortăreață Maastricht a fost adăugat Țărilor de Jos, chiar dacă populația sa de la acea vreme dorea ca acesta să facă parte din Belgia. Odată cu independența Belgiei, Luxemburg, care a fost condus în uniune personală de regele olandez, a fost divizat la Conferința de la Londra din 1839, iar regiunile sale de vest și nord-vest valon au fost atribuite Belgiei, rezultând noua provincie belgiană Luxemburg. Provincia olandeză Limburg a fost de asemenea divizată din cauza secesiunii de Belgia la Conferința de la Londra din 1839. Deoarece Luxemburg era un stat membru al Confederației Germane și a fost redus în dimensiune prin diviziune în 1839, regele olandez a pierdut greutatea voturilor în Bundestag. Această pierdere a fost compensată din punct de vedere administrativ de către provincia Limburg fiind atribuită Confederației Germane ca stat membru „Ducat de Limburg”. De aceea, între 1839 și 1867 cele trei fortărețe Venlo, Roermond și Maastricht au fost „cetăți federale” ale Confederației Germane.[3][4]

Țările de Jos erau neutre și neocupate în Primul Război Mondial.[5]

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, la 9 noiembrie 1939, în fața unei cafenele de graniță direct la granița germano-olandeză de lângă Venlo, doi ofițeri britanici de informații au fost atrași într-o capcană și răpiți de un comando de informații german. Britanicii erau însoțiți de un ofițer de informații olandez care a fost împușcat în timpul răpirii. „Incidentul de la Venlo” a oferit Germaniei naziste sub conducerea lui Adolf Hitler un pretext pentru invadarea Țărilor de Jos neutre; aceasta a început în dimineața zilei de 10 mai 1940.[6] Pe 10 mai, Wehrmacht-ul a invadat Țările de Jos, Belgia și Luxemburg pe un front larg; a fost începutul campaniei occidentale. În aceeași zi, soldații olandezi au aruncat în aer podul Meuse de lângă Venlo.[7] Guvernul olandez a capitulat pe 14/15. Mai; Leopold al III-lea, regele belgienilor, s-a predat cu trupele sale pe 28 mai.

În timpul războiului, baza aeriană Venlo-Herongen a jucat un rol semnificativ în apărarea aeriană germană. Venlo a suferit daune de război majore între octombrie 1944 și martie 1945. Mulți dintre cetățenii orașului au fost evacuați forțat de Wehrmacht-ul german în acea iarnă.[8] Primul raid aerian aliat a lovit Venlo pe 13 octombrie 1944; au urmat încă douăsprezece. Scopul lor era să distrugă podul Meuse pentru a întrerupe aprovizionarea germanilor. Toate atacurile au eșuat, podul a rămas în picioare. Abia pe 25 noiembrie 1944, când Aliații au înaintat spre vest de Meuse, germanii au aruncat în aer podul însuși.Raidurile aeriene au ucis 506 oameni și casele a aproximativ 800 de familii au fost distruse.

Cartierul Blerick de pe malul de vest al Meuse a fost eliberat la începutul lunii decembrie 1944. Înainte de asta, 30.000 de obuze au căzut asupra lui Blerick. Martinuskirche a fost, de asemenea, distrusă.[9]

Venlo a fost eliberat pe 1 martie de trupele Armatei a 9-a SUA, în cadrul Operațiunii Grenade. Pe 2 martie, germanii capturați au fost defilați pe străzi; s-a arborat steagul Olandei; În aceeași zi, tancurile din Batalionul 784 de Tancuri au avansat de la Venlo la Straelen.[10]