Transport Drobeta-Turnu Severin Frankfurt am Main

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Drobeta-Turnu Severin – Frankfurt am Main beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Drobeta-Turnu Severin – Frankfurt am Main cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Frankfurt am Main – Drobeta-Turnu Severin cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Drobeta-Turnu Severin – Frankfurt am Main cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Frankfurt am Main – Drobeta-Turnu Severin cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Drobeta-Turnu Severin
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Frankfurt am Main a fost menționat pentru prima dată pe 22 februarie 794 într-un document de la Carol cel Mare pentru mănăstirea Sf. Emmeram din Regensburg. Documentul, scris în latină, spune: „… actum super fluvium Moin in loco nuncupante Franconofurd” – „dat pe râul Main într-un loc numit Frankfurt.”[1] Cu toate acestea, așezarea pe dealul catedralei a fost deja dovedită în Perioada neolitică. Probabil că în același loc au fost construite un castre militar roman și, în perioada merovingiană, o curte regală francă. În iunie 794, reprezentanți importanți ai bisericii ai imperiului s-au adunat în Sinodul de la Frankfurt în palatul regal din Franconia.

În 843, Frankfurt a devenit cel mai important palatinat regal temporar al Franconiei de Est și locația dietelor imperiale. În 1220, împăratul Frederic al II-lea a desființat funcția de executor judecătoresc imperial la Frankfurt. Acest ministerial a fost înlocuit de primarul imperial numit de împărat ca șef al cetățenilor altfel autoguvernați. Pe parcursul secolelor al XIII-lea și al XIV-lea, orașul a câștigat din ce în ce mai multe privilegii și regalii, cum ar fi târgul anual de toamnă din 1240 și târgul de primăvară din 1330. Consiliul orașului, format din 42 de patricieni și meșteri meșteri, a fost menționat pentru prima dată în 1266. Din 1311, consiliul a ales doi primari ca conducători de oraș în fiecare an. Odată cu achiziționarea primăriei în 1372, Frankfurt a obținut suveranitatea deplină ca oraș imperial.

Boul de Aur din 1356 a confirmat Frankfurt ca oraș electoral de drept al regilor romani, după ce majoritatea alegerilor regale au avut loc aici din 1147. Din 1562 încoace, la Frankfurt au avut loc încoronări imperiale, cel mai recent cea a împăratului habsburgic Franz al II-lea în 1792. Calea de încoronare, care ducea de la catedrala imperială Sf. Bartolomeu prin piață la Römer, a fost reconstruită între 2012 și 2018. ca parte a proiectului Cathedral-Römer. În 1742, Frankfurt a devenit un oraș rezidențial timp de aproape trei ani. Întrucât împăratul Carol al VII-lea, venit din Casa Wittelsbach, nu a putut să se întoarcă în patria sa, Electoratul Bavariei, care a fost ocupat de trupele habsburgice, după încoronare, a fost nevoit să locuiască în Palais Barckhaus an der Zeil până când octombrie 1744.

Odată cu sfârșitul Vechiului Regat, suveranitatea Frankfurtului ca oraș imperial a luat sfârșit. La 12 iulie 1806, a căzut sub stăpânirea prințului-primat Karl Theodor von Dalberg, care a unit-o cu Principatul Regensburg și Principatul Aschaffenburg, precum și cu orașul imperial Wetzlar pentru a forma un stat independent în cadrul Confederației. al Rinului, statul Prințului-Primat. În 1810, Dalberg a cedat Principatul Regensburg Bavariei, a primit în schimb Principatul Hanau și Principatul Fulda și a devenit Mare Duce de Frankfurt. În Marele Ducat de scurtă durată Frankfurt, orașul Frankfurt a format o mairie între 1810 și 1813 și a fost capitala departamentului Frankfurt, căruia îi aparțineau fostele sale sate imperiale sub numele de Land-Districtsmairie Frankfurt.

Odată cu prăbușirea sistemului napoleonian, Dalberg a abdicat din funcția de Mare Duce de Frankfurt pe 28 octombrie 1813. Marele său Ducat a fost subordonat de aliații învingători departamentului administrativ central pentru teritoriile ocupate ca Generalgouvernement Frankfurt. La 14 decembrie 1813, a fost restabilită independența orașului și a teritoriului său și a fost restabilită constituția orașului imperial. Prefectul anterior Friedrich Maximilian von Günderrode a preluat conducerea provizorie a administrației în calitate de primar al orașului.

La Congresul de la Viena, Regatul Bavariei a plănuit să anexeze Frankfurt, dar pe 8 iunie 1815, Congresul a decis să restabilească Frankfurt ca oraș liber în cadrul Confederației Germane. Alături de Hamburg, Bremen și Lübeck, a fost unul dintre cele patru orașe libere care și-au putut menține libertatea urbană tradițională în epoca modernă. Orașul Liber Frankfurt a adoptat o nouă constituție, Actul Suplimentar Constituțional și motto-ul Puternic în drept. Bundestagul Confederației Germane a fost înființat la Frankfurt. În 1833, Frankfurt Wachensturm, o încercare de a declanșa o revoluție generală în Germania, a eșuat. În 1848 a avut loc Revoluția din martie în statele germane. Adunarea Națională convocată s-a întrunit în Paulskirche din Frankfurt și a întocmit Constituția Paulskirche, prima constituție germană și democratică a Germaniei.

În 1863, Frankfurt Fürstentag, o încercare de a reforma Confederația Germană, s-a încheiat fără succes. În timpul războiului german din 1866, Frankfurt a rămas loial Confederației. Opinia publică era mai degrabă de partea Austriei și a împăratului, deși au existat de mult timp la Frankfurt voci care susțineau anexarea voluntară la Prusia din motive economice și de politică externă. Pe 18 iulie, orașul a fost ocupat de armata principală prusacă în timpul campaniei principale și a fost supus unor contribuții grele. Pe 2 octombrie, Prusia a anexat orașul, care și-a pierdut în cele din urmă independența; Districtul urban Frankfurt a fost atribuit districtului administrativ Wiesbaden din provincia Hesse-Nassau, iar ulterior a fost renunțată la plata contribuțiilor. În 1868, Prusia a introdus constituția magistratului la Frankfurt cu un primar ca șef al orașului. Ca simbol de reconciliere, războiul franco-prusac a fost încheiat oficial la Frankfurt în 1871 cu pacea de la Frankfurt.

Anexarea a fost benefică pentru dezvoltarea economică a orașului într-un centru industrial cu creștere rapidă a populației. Între 1877 și 1910, Frankfurt a încorporat numeroase orașe din jur în mai multe etape și și-a mărit suprafața de la 70 la 135 de kilometri pătrați. Aceasta a însemnat că pentru o scurtă perioadă de timp la începutul secolului XX a devenit cel mai mare oraș al Germaniei ca suprafață. Odată cu creșterea rapidă a populației, orașul și-a extins infrastructura publică, incluzând numeroase școli, mai multe poduri principale, alimentare cu apă, sistem de canalizare, un departament modern de pompieri profesionist, vite și abator, hală, tramvaie, gări și porturi. După ce industria sa stabilit inițial în principal în Bockenheim, de-a lungul Mainzer Landstrasse și în Sachsenhausen, Osthafen a fost creat între 1909 și 1912 cu o zonă industrială a cărei zonă nou dezvoltată era la fel de mare ca întreaga zonă urbană la nord de Main, care a fost construită la sfârșit. al secolului al XIX-lea. Pe lângă industriile tradiționale de la Frankfurt ale turnătoriilor și mărfurilor metalice, turnătorii de tipografii și tipografii, fabrici de bere, fabrici chimice și, după Expoziția Internațională de Electrotehnică din 1891, a apărut și o industrie electrică. Universitatea, fondată de cetățenii din Frankfurt, a fost deschisă în 1914.

În timpul Primului Război Mondial, Frankfurt a fost ferit de distrugeri, dar a suferit de o aprovizionare slabă cu alimente și alte articole de zi cu zi din cauza locației sale ca oraș de graniță prusac cu Hesse și hinterlandul bavarez. Ca urmare a Revoluției din noiembrie 1918, au avut loc revolte și lupte temporare de stradă care au durat până la sfârșitul anului 1919.

În anii 1920, Frankfurt a cunoscut o înflorire culturală, inclusiv prin teatrele sale și prin programul de dezvoltare urbană al Noului Frankfurt. În 1925, în noul Waldstadion a avut loc primele Olimpiade internaționale ale Muncitorilor.

În perioada nazistă, 11.134 de evrei au fost deportați din Frankfurt. Doar 367 dintre ei au supraviețuit Holocaustului.[2] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, raidurile aeriene ale aliaților asupra Frankfurtului au distrus aproximativ 70 la sută din clădiri, inclusiv aproape întregul oraș vechi și interior. Peisajul urban medieval, care a fost aproape închis până în 1944, a fost pierdut ca urmare. Pe 26 martie 1945, trupele Armatei a 3-a SUA au intrat în centrul orașului de la Sachsenhausen prin singura Wilhelmsbrücke parțial distrusă. La 29 martie 1945, luptele din oraș s-au încheiat și ultimele unități Wehrmacht s-au retras spre Taunus și Wetterau.[3]