Transport Deva Düsseldorf

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Deva – Düsseldorf beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Deva – Düsseldorf cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Düsseldorf – Deva cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Deva – Düsseldorf cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Düsseldorf – Deva cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Deva
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

În 1288, locul de la vărsarea râului Düssel și a Rinului a primit drepturi de oraș. De la sfârșitul secolului al XIV-lea până la începutul secolului al XIX-lea, orașul a fost sediul guvernului pentru țările din Sfântul Imperiu Roman și Confederația Rinului: Ducatul de Berg, Ducatele de Jülich-Berg și Jülich- Kleve-Berg și Marele Ducat de Berg, din 1690 până în 1716, a fost și reședința contelui Palatin și a electorului Johann Wilhelm al Palatinatului. O importantă tradiție de artă și expoziție a fost înființată în 1709 odată cu construirea unei Galerie de tablouri electorale cu o colecție de artă primită internațional. Prusac din 1815, orașul a devenit reședința districtului administrativ Düsseldorf în 1816. Din 1824 până în 1933 a fost sediul parlamentar al provinciei Rin. În timpul Imperiului German, Düsseldorf s-a dezvoltat în „bureaua zonei Ruhr” ca urmare a industrializării înalte a Germaniei și a devenit un oraș important atunci când pragul de 100.000 de locuitori a fost depășit în 1882. Când statul Renania de Nord-Westfalia a fost fondat în 1946, a fost desemnat ca capitală a statului.

Orașul medieval Düsseldorf a fost fondat în secolele al XII-lea și al XIII-lea. Deși a fost fondată în secolul al XIX-lea în apropierea vechilor așezări medievale timpurii, se pare că nu a apărut direct dintr-una dintre aceste vechi așezări – asemănătoare, de exemplu, cu Alpii sau Kalkar.[1] Așezarea a fost numită după micul râu Düssel, care se varsă în Rin la sud de strada Altestadt. Numele „Düssel” provine probabil de la termenul germanic Thusila și înseamnă „cel îmbătător”. Înainte de înființarea comitatului Berg, peisajul în care a fost fondat Düsseldorf a fost inițial un comitat franconian aparținând Ripuariei, numit județul Duisburg-Kaiserswerther în cercetări mai recente,[2] un domeniu al Ezzonilor, care, în calitate de conți palatin, aveau o poziţie înaltă în Ducatul Lorenei.

Prima mențiune scrisă despre Dusseldorp într-o hartă a altarului nu poate fi datată cu certitudine și datează cel mai devreme din 1135.[3][4] Bătălia de la Worringen a avut loc la 5 iunie 1288, în urma căreia contele Adolf al V-lea de Berg a acordat drepturi de oraș Düsseldorf pe 14 august 1288.[5][6] După Wipperfürth, Lennep și Ratingen, acesta a fost al patrulea oraș fondat în Țara Bergisches și al treilea de Adolf V. Orașul, care are o suprafață de numai 3,8 hectare, a fost devreme într-un loc securizat cu un zid și un șanț care marca granița de vest a comitatului Berg.[ 7][8]

În 1380, contele Wilhelm von Berg a fost ridicat la statutul de prinț imperial de către regele romano-german Wenceslaus. În același an, noul duce a decis, pentru a-și exprima funcția și poziția politică imperială, să abandoneze castelul relativ îndepărtat de pe Wupper ca sediu al guvernului și să transforme Düsseldorf, situat pe Rin, în noua reședință.[9] ] Un castel a fost menționat pentru prima dată în documentele pentru capitala Bergisch planificată a Düsseldorf în 1382,[10] care a fost extins în palatul rezidențial Düsseldorf în secolele următoare. Ducele și soția sa Anna locuiau acolo din 1386. Orașul s-a extins semnificativ între 1384 și 1394;[11] din această perioadă datează construcția bisericii sală din cărămidă-gotică Sf. Lambertus și bogatul său mobilier cu relicve și beneficii. Prin Uniunea Kleve, ducii de Jülich-Berg și Kleve-Mark și-au unit țările pentru a forma uniunea personală Jülich-Kleve-Berg. În anii 1538 până în 1543, Düsseldorf a fost capitala unei rețele de state teritoriale care, pe lângă Jülich-Kleve-Berg, includea și Ducatul Geldern, comitatele Mark, Ravensberg și Zutphen și domnia Ravenstein. În special sub William cel Bogat, regiunea a devenit un centru de studii umaniste și catolicism liberal.[12] Sub conducerea sa, însă, o linie anti-evreiască a predominat față de evrei cu ordonanța poliției din 1554, care cerea expulzarea tuturor evreilor. În 1585, căsătoria prințului ereditar Johann Wilhelm cu margravinul Jakobe de Baden a fost probabil cea mai magnifică nuntă documentată din secolul al XVI-lea.[13][14] Sub titlul Orfeu și Amphion, a fost interpretată pentru prima dată o piesă de teatru asemănătoare operă cu cânt și muzică.[15] William cel Bogat s-a asigurat că Palatul Düsseldorf a fost reconstruit și extins de către maestrul constructor renascentist Alessandro Pasqualini. După ce tribul regent Jülich-Bergisch-Klevian s-a stins în 1609 și în timpul disputei succesorale Jülich-Klevisch dintre Brandenburg și Palatinat-Neuburg[16][17], generalul spaniol Ambrosio Spinola a ocupat orașul ca comisar imperial în 1614.

Ca parte a soluționării disputei succesorale Jülich-Klevian, Düsseldorf și Ducatul de Jülich-Berg aparțineau Casei de atunci inițial protestante Palatinat-Neuburg,[18] o ramură a familiei nobile Wittelsbach. . În prima fază a stăpânirii palatine au existat conflicte serioase între oficialii romano-catolici, luterani și reformați la curte și în oraș.[19] Sub influența soției sale, Magdalena de Bavaria, prințul ereditar Wolfgang Wilhelm s-a convertit la denominația romano-catolică în 1613,[20] ceea ce i-a permis să asigure sprijinul Ligii Catolice în disputele politice ale vremii sale. Odată cu asumarea titlului de Conte Palatin și Duce în 1614, convertirea lui Wolfgang Wilhelm a dus la o reprimare a confesiunilor protestante din teritoriile sale și la o favorizare a Bisericii Romano-Catolice. Iezuiții care au participat la curte au jucat un rol cheie în Contrareforma care a început.[21]

Johann Wilhelm al Palatinatului, numit „Jan Wellem” de către poporul vorbitor de franconia inferioară din Düsseldorf, ca prinț ereditar al Palatinatului, regent al Jülich-Berg din 1679 și, în cele din urmă, elector al Palatinatului și Duce de Jülich-Berg din 1690, Ca suveran, a păstrat și Düsseldorf ca reședință principală, mai ales că fosta reședință electorală principală din Heidelberg fusese distrusă de Războiul de Succesiune a Palatinatului.[22] În timpul domniei lui Johann Wilhelm, Düsseldorf a cunoscut o dezvoltare economică, culturală și urbană considerabilă datorită prezenței ilustrei curți. Electorul Karl Theodor al Palatinatului a continuat această dezvoltare. Acest lucru se aplică în special mandatului guvernatorului său Johann Ludwig Franz Graf von Goltstein.[23] Tot în vederea ambițiilor sale politice de a întemeia un nou Regat al Burgundiei în timp ce abandonează Bavaria, el a construit și extins castele în Jülich-Berg, colecții și institute înființate și întreținute, iar Carlstadt-ul construit la Düsseldorf. Galeria de imagini fondată de Johann Wilhelm și susținută și de Karl Theodor a fost remarcabilă și faimoasă. Cu toate acestea, Düsseldorf își pierduse deja statutul de principală reședință electorală în favoarea Heidelbergului în 1718. În 1720, această funcție a fost transferată la Mannheim și în 1778 la München, de unde Karl Theodor a trebuit să guverneze teritoriile Palatinatului Electoral-Bavaria și Jülich-Berg conform Acordurilor Casa Wittelsbach din secolul al XVIII-lea.[24] În 1769, Düsseldorf a devenit sediul Curții Superioare de Apel Jülich-Berg.

A continuat să fie fortificat în vremurile moderne din 1732, orașul a fost ocupat de francezi în Războiul de Șapte Ani din 1757 și, după bătălia de la Krefeld din 1758, a fost luat de ducele Ferdinand de Braunschweig prin capitulare, dar în curând a fost abandonat din nou.[25] Ca urmare a războaielor de coaliție declanșate de Revoluția Franceză, Düsseldorf a capitulat în fața Armatei Revoluționare Franceze în 1795[26] și a rămas sub ocupație franceză până când a fost returnată Palatinatului Electoral al Bavariei în Pacea de la Lunéville în 1801.[27] ][28]

Secularizarea în jurul anului 1803 a provocat o realocare semnificativă a proprietăților în favoarea țării și, de asemenea, a schimbat semnificativ aspectul orașului. Comunitățile religioase și diferitele clădiri ale mănăstirii au dispărut complet din peisajul orașului și au rămas puține rămășițe până astăzi. În zona urbană de astăzi au fost afectate un total de 16 instituții spirituale, mănăstirile Kaiserswerth, Düsseldorf și Gerresheim, mănăstirile mendicante ale franciscanilor și capucinilor, Canonica Kreuzherren, Abația cisterciană din Düsseldorf, mănăstirile Katharinenberg și Rath. ca ramurile religioase ale Surorilor Celestine, Surorilor Celite și Surorilor Carmelite. Instituțiile celor două ordine școlare fuseseră convertite în congregații seculare cu decenii mai devreme și supraviețuiseră secularizării. Același lucru este valabil și pentru celiți și carmneliți, care se dedicau asistenței medicale și din ale căror instituții a apărut spitalul Düsseldorf din orașul vechi. Mănăstirea Celestine a fost incendiată în timpul bombardamentului de la Düsseldorf din 1794, iar călugărițele locuiau separat în locuri diferite, motiv pentru care a fost considerată închisă încă din 1802. De asemenea, Mănăstirea Kreusherren a fost desființată ca locație viitoare a administrației școlii înainte de secularizarea oficială din 1803, iar clerul care nu era necesar pentru lecții sau slujbe bisericești a fost transferat la Canonicul Kreuzherren din Beyenburg. Mănăstirea Gerresheim a fost transformată inițial într-o unitate de îngrijire pentru fiicele serviciului civil superior și a conducerii militare și, prin urmare, a rămas inițial în existență și a fost îmbogățită cu proprietatea Mănăstirii Saarn. În schimb, comunităților mai puțin înstărite de călugărițe de la mănăstirile Rath și Katharinenberg li sa permis să locuiască împreună în clădiri ca o comunitate seculară privată, unele dintre ele timp de decenii, pentru a le împiedica să devină cerșetori din cauza pensiilor mici. . Una dintre cele patru mănăstiri centrale și colective din Bergen a existat în Düsseldorf Kaiserwerth până în 1841, și anume mănăstirea centrală a capucinilor. Membrii ordinului puteau locui aici până la moartea lor. A existat o oarecare fluctuație și clerici individuali – inclusiv cei din afara ordinului – au fost trimiși la corecții. Din 1812, ultimul stareț din Siegburg, Speyart zu Woerden, a trăit și el cu capucinii până la moartea sa în 1817. Alternativ, clericii puteau alege să se pensioneze, deși mendicanții nu primeau suficient pentru a trăi cu 50 de Reichstalers și trebuiau să genereze venituri suplimentare – de exemplu ca profesori și preoți parohi. Membrii instituțiilor bine întemeiate nu erau înzestrați cu generozitate, ci erau de câteva ori mai generos înzestrați în funcție de veniturile mănăstirii respective, deși mănăstirile individuale de femei aveau prea puțină avere pentru a oferi îngrijire adecvată.[29]

A avut loc atunci demolarea, convenită contractual, a fortificațiilor.[30] Cu toate acestea, ca urmare a unui schimb de teritoriu între Palatinatul Electoral-Bavaria, Prusia și Franța, care a fost stipulat în Tratatul de la Schönbrunn și Tratatul de la Brno, orașul a revenit sub influența franceză începând cu 1806. Înainte de schimbul de teritoriu, electorul Maximilian al IV-lea a făcut ca colecția de pictură de renume mondial, care era proprietatea de stat a Ducatului de Jülich-Berg, să fie retrasă și să o încorporeze ilegal în colecția de artă bavareză. Düsseldorf a devenit capitala statului a Marelui Ducat de Berg. Pe baza Actului Confederației Rinului, Marele Ducat s-a separat de Sfântul Imperiu Roman ca stat suveran aliat cu Franța și a existat efectiv până la sfârșitul anului 1813.[28] Marii Duci au fost Joachim Murat până în 1808, apoi Napoleon însuși și, în cele din urmă, din 1809 sub domnia lui Napoleon, nepotul său minor Napoleon Louis Bonaparte.[31] Sub noul guvern au avut loc reforme sociale și administrative semnificative. În 1810, Napoleon a introdus Codul civil Bergisch, care, printre altele, a adus cu el progresul către egalitatea pentru evrei, care a fost salutat de Heinrich Heine.[32] Au fost luate măsuri sofisticate pentru reînnoirea urbană și înfrumusețarea orașului Düsseldorf, în special pe baza proiectelor arhitectului peisagist Maximilian Friedrich Weyhe. Neue Allee, mai târziu Königsallee, a fost plantată, iar Boulevard Napoléon, mai târziu Heinrich-Heine-Allee, a fost plantat ca esplanade elegante pentru prima dată; Grădina din curte a fost extinsă în continuare într-o grădină de peisaj englezesc.[33][34] Cu toate acestea, Marele Ducat a fost în cele din urmă relevant doar pentru Franța, ca parte a expansiunii sale imperialiste ca stat satelit și tampon și ca resursă pentru venituri financiare și mobilizarea trupelor. În plus, Marele Ducat a căzut din ce în ce mai mult într-o criză economică severă, deoarece tarifele franceze impuse granițelor sale de vest și de nord ca parte a blocadei continentale l-au oprit de zone importante de piață.[35] Punctul de cotitură a fost Bătălia de la Leipzig, în urma căreia trupele franceze și oficialii de vârf au părăsit Marele Ducat de Berg.

Marele Ducat de Berg, care fusese abandonat de francezi, a fost ocupat de trupele prusace de la sfârșitul anului 1813 și administrat temporar de oficiali prusaci sub numele de Guvernul General. Berg.[37] Pe baza noii ordini a Europei, care a fost negociată la Congresul de la Viena din 1814-1815, regele prusac Friedrich Wilhelm III. în cele din urmă a preluat stăpânirea teritoriului și a capitalei sale, Düsseldorf, la 5 aprilie 1815. Legal a aparținut Prusiei din 21 aprilie 1815.[38] Düsseldorf a devenit reședința districtului Düsseldorf în 1816. Düsseldorf în sine a fost inițial un oraș independent, dar încă din 1820 orașul a fost încorporat în districtul Düsseldorf. La 22 aprilie 1816, guvernul districtual Düsseldorf și-a început activitatea. Odată cu crearea provinciei Rin, Düsseldorf a devenit sediul guvernatorului statului în 1822 și sediul Parlamentului provincial renan în 1823.