Transport Constanța Ibbenbüren

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Constanța – Ibbenbüren beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Constanța – Ibbenbüren cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Ibbenbüren – Constanța cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Constanța – Ibbenbüren cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Ibbenbüren – Constanța cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Constanța
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Rădăcina cuvântului -büren este derivat din germană joasă. -büren, -bur și provine din germană veche înaltă ca bur pentru „casă mică” etc., Țările de Jos de mijloc. buur pentru „locuință, sat”.

Originea cuvântului determinant nu a fost clar clarificată: Dieter Berger îl vede ca pe un nume propriu care ar trebui să însemne „casele lui Ibbo”. Ernst Förstemann îl consideră, de asemenea, un nume personal al tribului IB și citează prenumele Ibba și Ibbon. Potrivit lui Hermann Abels, cuvântul determinant ibben poate fi derivat din ibe = arbore purtător de fructe de pădure, tisa. deriva din germană -ihwa, cf. Althochdtsch. iwa, nordul vechi. ýr, fiere. iwos, letonă ive; tisa era văzută ca o legătură directă cu zeița pământului. Această derivație descrie o locație pentru vrăji de vânătoare. Pe de altă parte, sensul ibe/iwe = arc este posibil; Înaltul german mijlociu iwe = arc, șvabă aib = arbalete. Arcurile au fost făcute din lemn de tisă încă din epoca de piatră. Aici, un loc de întâlnire este descris sub forma unui cerc.

Ibbenbüren a fost menționat pentru prima dată pe 14 aprilie 1146, când episcopul de atunci de Osnabrück, Philipp von Katzenelnbogen, a donat o parte din veniturile fiscale de la Ibbenbüren către Gertrudenkloster din Osnabrück. Deși Ibbenbüren este mult mai vechi și un document din 1348 documentează întemeierea unei biserici încă din 799, 1146 este considerat oficial anul fondării lui Ibbenbüren. In anii 1219 si 1234 apare ca sat bisericesc. În această tranziție de la Evul Mediu înalt la Evul Mediu târziu, domnii nobili din Ibbenbüren, stareța de Herford și conții de Tecklenburg dețineau proprietari în sat. La acea vreme, Ibbenbüren aparținea diecezei de Osnabrück. Sediul ancestral al familiei a fost menționat o singură dată în sursele scrise în 1189. Rămășițele sale pot fi găsite probabil în ruinele Heidenturm de lângă Ibbenbürener Aasee.

După ce nobilii lorzi din Ibbenbüren au murit, locul a intrat sub stăpânirea exclusivă a conților de Tecklenburg. Această regulă a durat până la sfârșitul secolului al XV-lea.

În 1493, Ibbenbüren și comitatul Lingen au fost separate de comitatul Tecklenburg. Contele Konrad von Tecklenburg-Schwerin a reușit să reunească cele două comitate în 1541. În 1548, însă, Ibbenbüren a căzut în cele din urmă în posesia împăratului Carol al V-lea, care i-a dat-o surorii sale Maria, guvernanta Olandei, ca urmare a tacticilor stângace și nereușite ale Contelui de Tecklenburg cu comitatul Lingen. În această perioadă a început și exploatarea cărbunelui în Ibbenbüren.

Ibbenbüren, care a ajuns sub controlul Țărilor de Jos și Spaniei de mai multe ori în timpul Războiului de 80 de ani, a devenit parte a Casei Orange în 1648 după pacea de la Westfalia. În timpul războiului olandez, Episcopia de Münster a cucerit comitatul superior Lingen în 1672, dar a trebuit să-l cedeze înapoi Orangerilor în 1674. Ca urmare, catolicii au trebuit să cedeze biserica lor, Biserica lui Hristos de astăzi, comunității evanghelice. Cu efect de la 6 martie 1675, Orangerii, ca domnitori, au interzis celebrarea slujbelor catolice.[1]

În secolul al XVII-lea, exploatarea minereului de fier în și în jurul lui Ibbenbüren a început și a continuat până în prima jumătate a secolului al XX-lea. Ca parte a succesiunii, Ibbenbüren a intrat sub stăpânire prusacă în 1702. La 1 februarie 1724, Ibbenbüren a primit drepturi de oraș, care era parțial în legătură cu introducerea accizelor. În 1743 a fost numit primul magistrat și primar.

În timpul domniei lui Napoleon, la începutul secolului al XIX-lea, Ibbenbüren a aparținut mai întâi Marelui Ducat de Berg, mai târziu Imperiului Francez, până când a fost luat de trupele prusace și ruse în 1815 și a revenit sub stăpânirea prusacului. la 1 ianuarie 1816. În acest context, orașul a fost atribuit cartierului nou înființat Tecklenburg. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea se vorbea despre mutarea biroului districtual la Ibbenbüren. Cu toate acestea, o decizie favorabilă a parlamentului statului nu a fost pusă în aplicare din cauza evenimentelor războiului din 1870/71.

În epoca nazistă, „Noua Sinagogă” construită în 1912/13 a fost demolată în timpul pogromurilor din noiembrie, în noaptea de 9 noiembrie 1938 și incendiată în dimineața următoare. În cursul „arianizării”, proprietatea a devenit mai târziu proprietatea orașului Ibbenbüren.[2][3] Conform definiției de la acea vreme, 21 de evrei din Ibbenbüren au fost victime ale Holocaustului.[4] Pentru a comemora evreii uciși din Ibbenbüren, în 6 octombrie 2016, 3 noiembrie 2017 și 9 noiembrie 2018 au fost puse un total de 41 de pietre de poticnire în șapte locații.[5]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul și Canalul Mittelland au fost în mod repetat ținta bombardamentelor aliate. De la 1 aprilie până la 7 aprilie 1945, la Ibbenbüren au avut loc lupte între trupele germane și armata britanică care înainta de pe Rin.[6] Un binecunoscut teatru regional de război se află la sud, între Ibbenbüren și Riesenbeck. Această așa-numită „Bătălia din Valea Brumley” a fost filmată în 2007 sub numele „Life and Death 45”.

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul Ibbenbüren și municipalitatea Ibbenbüren-Land au format Amtsverband Ibbenbüren până la 31 decembrie 1974, care a fost fuzionat cu orașul de astăzi Ibbenbüren în cursul procesului municipal. reformă.[7] Odată cu dizolvarea simultană a districtului Tecklenburg și fuziunea cu vechiul district Burgsteinfurt, Ibbenbüren a fost repartizat districtului nou înființat Steinfurt la 1 ianuarie 1975. La 19 noiembrie 1976, Ibbenbüren a fost conectat la rețeaua de autostrăzi odată cu deschiderea autostrăzii federale 30 în direcția Osnabrück.[8]