Transport Brasov Traunstein

Info Adi Trans: +40726061919 intre orele 8:00 si 23:00

Transport persoane Romania Austria. Transport persoane Romania Germania. Transport persoane Romania Olanda si Belgia. Adi Trans are 40 de puncte de imbarcare in toata Romania si dispune de o flota de 18 microbuze moderne, toate fiind dotate cu aer conditionat si scaun individual asigurand cu confort sporit calatorilor nostri. Compania noastra efectueaza transport de persoane international de la adresa la adresa in cele mai bune conditii intr-un timp cat mai scurt avand 2 soferi permanent la bordul masini care sunt tot timpul pregatiti sa va ajute sau sa va raspunda la intrebari pe durata calatoriei.

Flota noastra este compusa din microbuze fabricatie 2017 de 7 locuri, asigurand spatiu si confort suficient pentru pasageri si bagaje. Adi Trans nu efectueaza transport cu remorca sau slep ci doar transport international de persoane.

Toti pasagerii au inclus in pretul biletului 2 bagaje sau max 40 kg iar ce depaseste va fi taxat suplimentar. Rezervarile se vor face cu minim 3 zile inaintea calatoriei. Este obligatorie prezentarea la locul imbarcarii cu o jumatate de ora mai devreme fata de ora din grafic.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Brasov – Traunstein beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Brasov – Traunstein cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Traunstein – Brasov cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Brasov – Traunstein cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Traunstein – Brasov cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Brasov
mobil/fix:  +40726061919
email: contact@aditrans.ro

Listele de proprietăți ale bisericii menționează proprietăți ad Trun încă din anul 790, iar fortificațiile medievale pot fi găsite și în zona înconjurătoare din secolul al X-lea. Trauwenstain însuși a fost menționat pentru prima dată în 1245 într-un document de la mănăstirea Baumburg. Numele înseamnă castel de pe Traun și este destul de probabil ca acesta să fi fost reședința domnilor Trunei, înconjurat de o mică așezare. Doar familia Wittelsbach a extins acest lucru conform planului, a fortificat-o și a controlat astfel trecerea Traun a importantului drum de sare de la Reichenhall la München, la granița cu Arhiepiscopatul Salzburgului.

În 1120, nobilii „von Truna”, ministeriali ai Conților de Kraiburg-Ortenburg, s-au stabilit în zona urbană de astăzi, probabil din cauza locației strategice favorabile: au construit castelul la marginea comerțului. traseu aproape de platoul orașului, care este în mare parte înconjurat de râu. Domnii „de Truna” sunt amintiți pentru ultima dată în izvoare din 1242.

Traunstein a fost menționat pentru prima dată într-un document în 1245. În primul tratat Erharting, arhiepiscopul de Salzburg a renunțat la achiziționarea comitatelor și curților din Chiemgau. Chiemgau cu Traunstein a căzut în mâinile Wittelsbach, care au văzut orașul ca un important nod strategic și economic chiar la granița cu Arhiepiscopatul Salzburgului. Traunstein era situat ideal pe un deal direct pe Traun și, prin urmare, pe ruta comercială de la Reichenhall la Munchen. De aici, tot traficul de mărfuri pe Traun putea fi controlat. Prin urmare, Wittelsbachers au fortificat și extins Traunstein și i-au acordat privilegii comerciale și vamale.

Documentele despre ridicarea orașului la statutul de oraș s-au pierdut – conform surselor istorice, din cauza incendiului.[1] Orașul a fost fondat probabil pe la jumătatea secolului al XIII-lea, deoarece în 1255 Truna a fost trecută ca Traunstein printre orașele care au fost fondate de ducii Ludovic cel Strict și Henric al XIII-lea. Divizia bavareză din 1255 a venit la Ducele Heinrich.[2] După pierderea documentului original de stabilire a orașului, ducele Friedrich de Bavaria a reînnoit privilegiile orașului lui Traunstein într-o scrisoare de libertate în 1375.[1]

Noul rol de „Gardienul Drumului Sării” i-a adus lui Traunstein o mare prosperitate devreme. Sarea de la Bad Reichenhall a fost depozitată și transbordată aici pentru a o transporta la Munchen sau Wasserburg. Comercianților li s-a interzis să ocolească punctele de transbordare, cum ar fi Traunstein, și astfel orașul a câștigat bani din fiecare livrare în Traun. Străzile și aleile au fost pavate încă din 1493. Din 1431, Traunstein a avut o „casă de lepros”, deși locația acesteia este neclară.[3] În 1526 Lindlbrunnen cu Rossschwemme a fost construit ca punct final al alimentării cu apă a orașului.

În 1587, Ducele Wilhelm a naționalizat în cele din urmă producția de sare, ceea ce a făcut dintr-o dată Traunstein neprofitabil pentru bogații producători de sare. Au părăsit apoi orașul, care până atunci fusese puternic dependent din punct de vedere economic de comerțul cu sare. Datorită legăturilor sale bune de transport și a reputației sale de meșteșugar și centru de piață, Traunstein a supraviețuit acestei revolte în mare parte nevătămată din punct de vedere economic. În 1613, un alt izvor de saramură foarte productiv a fost descoperit în Reichenhall. Salina de acolo lucra deja la limita capacitatii lor. Deși orașul a fost deja aprovizionat cu cantități semnificative de lemn de foc de la Pinzgau în Salzburg prin intermediul sistemelor Trift, acest lucru nu a fost suficient pentru a evapora saramură suplimentară la fața locului. Prin urmare, ducele Maximilian I a decis în 1616 să conducă saramură la Traunstein printr-un sistem de conducte. Cu apa de la Traun s-a putut aduce destul lemn de foc la Traunstein, iar pădurile erau deținute și de duce. Pentru conducta de saramură până la Traunstein a trebuit depășită o distanță de 31 km și o diferență totală de înălțime de 340 m. Pompele hidroelectrice din șapte case de sondă au transportat saramură în sus, care apoi a trecut în următoarea casetă de puț folosind gradientul natural. Aproximativ 9.000 de bare de tracțiune au fost folosite ca țevi. Linia a fost construită de arhitectul de curte Hanns Reiffenstuel și fiul său Simon. Între timp, la Traunstein s-a construit un nou cartier în Au – format dintr-o saline, fabrici de bere, case de călire și apartamente muncitorilor – pentru sectorul economic nou dobândit. După trei ani de construcție, salina a intrat în funcțiune în 1619.

Traunstein a fost în mare parte ferit de atrocitățile Războiului de 30 de ani, dar nu de ciuma care a urmat, în care aproape o zecime din populație a murit între 1631 și 1635. Pe 25 și 26 iulie 1704, trupele austriece au ocupat Traunstein în cadrul Războiului de Succesiune Spaniolă. Un incendiu devastator în oraș a schimbat semnificativ peisajul urban medieval, dar a putut fi reconstruit în ciuda multor ani de ocupație austriacă.

În 1782, electorul Karl Theodor a comandat renovarea salinelor din Traunstein. Acest lucru a dus, printre altele, la construcția berăriilor în formă de cruce în 1787. Producția anuală de sare și eficiența producției au crescut apoi rapid. Finalizarea noii saline a lui Georg von Reichenbach în 1810 a dus la un volum de producție de două ori și jumătate mai mare datorită inventării mașinii sale cu coloană de apă Reichenbach și a asigurat existența continuă a producției de sare în Traunstein pentru încă 100 de ani.

În 1808, Traunstein a pierdut aproape toate drepturile ca urmare a primei constituții bavareze. Cu toate acestea, orașul a rămas centrul administrativ și comercial al Chiemgau, deoarece era de importanță națională, în special cu cea de-a treia piață de cereale ca mărime din Bavaria. În noaptea de 25 spre 26 aprilie 1851, un alt incendiu major a distrus aproape întreg orașul.

Imaginea de dezvoltare urbană a orașului a fost în mare măsură modelată de așezarea pensionarilor bogați între 1890 și 1914, astfel că Traunstein are astăzi un număr semnificativ de clădiri în stil Wilhelminian și Art Nouveau.[4] Unul dintre constructori a fost Emil Ehrensberger, care a construit o vilă cu propriul observator în stil clasicist Art Nouveau pentru 1,5 milioane de mărci de aur în 1915. Vila Ehrensberger poate fi vizitată.[5][6]

În 1912, ultimele saline Traunstein din Au au fost închise.