Transport Bonn Mizil Prahova

Info RSCtrans: +40724724727 intre orele 8:00 si 23:00

RSCtrans efectueaza transport de persoane in peste 400 de destinatii cu autocar si microbuz  8+1 locuri. Transportul se efectueaza in cele mai bune conditii, cu masini dotate cu sisteme de confort si siguranta de ultima generatie. Deasemenea transportul de persoane are tot timpul 2 soferi profesionisti si amabili in orice moment. In pretul calatoriei este inclus: o geanta de mana si un bagaj de 40 kg.

Grupurile de persoane care calatoresc pe traseul Bonn – Mizil beneficiaza de reduceri importante, copiii intre  2 si 10 ani au 20 % reducere din pretul biletului intreg, iar la 8 calatorii efectuate  cu noi, cea dea 9 este gratuita.

Transport persoane Bonn – Mizil cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Transport persoane Mizil – Bonn cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Bonn – Mizil cu plecare in fiecare Marti, Miercuri, Vineri , Sambata si Duminica.

Transport persoane Mizil – Bonn cu plecare in fiecare Luni, Marti, Joi , Vineri si Sambata.

Informatii si rezervari:
Oras: Bonn
mobil/fix:  +40724724727
email: office@aditrans.ro

Regiunea a fost locuită încă din neolitic, lucru ilustrat de:

În zona apropiată Mizilului, cele mai multe descoperiri arheologice s-au realizat în situl arheologic de pe valea pârâului Budureasa. Aici s-au găsit un șir de așezări și necropole din paleolitic, neolitic , epoca bronzului , epoca fierului .

Prima mențiune documentară a localității pare a fi cea din catastifele Brașovului, în anul 1529. Localitatea este atestată documentar sub numele Eșteu într-un pergament slavon, emis la cancelaria lui Mihnea Turcitu la 6 iulie 1585. Din acest document reiese că așezarea are vechime de câteva secole, fiind recunoscută de comercianții de chilimuri și scoarțe.

Printr-un document emis la 30 septembrie 1591 voievodul Ștefan Surdul împuternicea pe doamna Neaga și pe călugărița Elisafta să stăpânească satul Eșteu.

În secolele al XVI-lea și al XVII-lea a făcut parte din județul Săcuieni.

Într-un document emis în 1602, satul este menționat ca Iștău. Mai târziu, o parte din moșiile Mizilului au trecut prin vânzare în patrimoniul domnitorului Antonie din Popești.

Spre sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu , Iștăul ajunge în proprietatea domnului, care își construiește case domnești la via Corbeanca și înființează un târg anual care va deveni vestit, ca și cel al Drăgaicei, pe care de fapt îl va continua.[1]

În secolul al XVIII-lea a început sa funcționeze aici o stație a poștei de cai , de la care provine numele actual al localității.

La 1790 mica așezare rurală își avea biserica ei, ca toate așezările statornice. Cam în aceeași vreme, pe drumul poștei de cai, care lega Buzăul de Ploiești, începură să se stabilească în jurul menzilhanelei o mulțime de negustori, cărora locul le înlesnea nevoile de schimb cu cele două centre comerciale mai apropiate și apoi surugii, bicigașii, rotarii, dârvarii și păzitorii ce deserveau releul poștal. Activitatea febrilă din stația unde se schimbau caii căruțelor de poștă, tranzacțiile care se încheiau în acest loc au determinat populația ca încetul cu încetul să renunțe la vechiul nume al localității Iștău, în schimbul denumirii locului ce le prilejuise o activitate rodnică. Și astfel apare denumirea Menzil, din care a derivat actualul Mizil.

În anul 1845, anul desființării județului Săcuieni, localitatea era reședința uneia din cele două plăși ale județului respectiv.

La începutul secolului al XIX-lea, Mizilul a fost vândut de moștenitoarea familiei Brâncoveanu, Safta Gr. Brâncoveanu, generalului Nicolae Mavru, care la rândul său l-a lăsat zestre ginerelui său, Ioan Cantacuzino. În 1866 orașul a ars și aga Ioan Cantacuzino a hotărât împreună cu soția sa un aranjament prin care a vândut orașul locuitorilor săi, până atunci embaticari, Mizilul devenind oraș liber.[1] În 1872, s-a construit și calea ferată Ploiești-Buzău pe care Mizilul are și acum gară.